Home » Subcapitole » 1. DOMENIUL TEOLOGIEI

1. DOMENIUL TEOLOGIEI

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 10 other followers

Advertisements

Întregul domeniu al teologiei, cuprinzând toate disciplinele educaţiei teologice, a fost împărţit în mod tradiţional în patru diviziuni majore. La începutul oricărui studiu al teologiei trebuie să fie aşezate subiecte cu un caracter general şi orientativ care să includă teme ca acestea: conceptul creştin de revelaţie, natura experienţei creştine, creştinismul şi misticismul, creştinismul şi celelalte religii, Legea şi Evanghelia etc. Restul disciplinelor teologice pot fi grupate în patru categorii, dupa cum urmează:

I. TEOLOGIA EXEGETICĂ

 1. Filologia biblică:
a. Ebraica;
b. Aramaica (caldeeana);
c. Greaca.
   2. Arheologia biblică:
a. Geografia ţărilor biblice;
b. Flora şi fauna;
c. Viaţa socială şi familială in Israel;
d. Instituţiile politice şi civile;
e. Ceremoniile şi datinile religioase.
 3. Introducerea biblică:
a. Originea cărţilor Bibliei;
b. Revelaţia divină;
c. Inspiraţia;
d. Canonul biblic;
e. Diferitele traduceri.
4. Criticismul biblic:
a. Criticismul textual sau inferior;
b. Criticismul literal sau superior.
 5. Hermeneutica sau Principiile de interpretare.
 6. Exegeza cărţilor din Vechiul şi Noul Testament.

II. TEOLOGIA ISTORICĂ
   1. Studii pregătitoare:
a. Protoistoria omenirii: Genesa 1 – 11;
b. Istoria lui Israel;
c. Viaţa Domnului Isus Hristos;
d. Istoria apostolică.
   2. Istoria Bisericii:
a. Istoria Bisericii Primare, 30-590 d.H.;
b. Istoria Bisericii Medievale, 590-1517 d.H.;
c. Istoria Bisericii Moderne, 1517- prezent.
d. Aspecte distincte:
(1) Persecuţiile;
(2) Dezvoltarea structurilor şi organizaţiilor;
(3) Conciliile Bisericii;
(4) Formele de închinăciune;
(5) Părinţii Bisericii;
(6) Simbolistica creştină;
(7) Istoria denominatiilor;
(8) Activităţi misionare şi de caritate;
(9) Statistici;
(10) Artă şi arhitectură bisericească.
   3. Istoria doctrinelor biblice.
   4. Teologia biblică:
a. Vechiul Testament: înţelepciunea şi poezia poporului evreu, fenomenul profetic;
b. Noul Testament: teologia caracteristică următoarelor secţiuni distincte: Evangheliile sinoptice, Evanghelia după Ioan, Epistolele lui Pavel, Epistolele lui Petru, Epistola către Evrei, Iacov şi Apocalipsa.

III. TEOLOGIA SISTEMATICĂ:
1. Apologetică.
2. Polemică.
4. Dogmatică sau Teologie Sistematică.
5. Etică creştină.
6. Enciclopedie teologică.

IV. TEOLOGIA PRACTICĂ:
1. Homiletică.
2. Evanghelism.
3. Misionarism.
4. Teologie pastorală.
5. Educaţia creştină.
6. Muzica bisericească.
7. Structuri de autoritate bisericească.
8. Instituţii de slujire creştină.
9. Liturgică.

(…)

Schiţa de mai sus îl poate ajuta pe cititor să înţeleagă care este locul ocupat de teologia sistematică în întregul studiilor teologice.
Prin “teologie sistematică” noi înţelegem întregul adevăr despre Dumnezeu aşa cum ne este el descoperit în Cuvântul Său. Cu alte cuvinte, teologia sistematică nu se ocupă cu ceea ce ne pune la îndemână filosofia sau cugetarea omenească, ci numai şi numai cu informaţiile pe care ni le pune la dispoziţie Cuvântul lui Dumnezeu.
Credem că va fi de folos să arătăm aici legătura care există între teologia sistematică şi unele dintre celelalte discipline ale studiului biblic.

Exegeza este examinarea unor anumite porţiuni din textul Scripturii în limbile originale în care a fost scris. În esenţa lor, toate studiile teologiei sistematice trebuie să se sprijine pe o exegeză corectă, altfel ele nu ar avea nici un fel de valoare “teologică”.
Teologia biblică preia rezultatele studiilor exegetice asupra unui anumit pasaj şi le grupează în unităţi de sine stătătoare ca de exemplu: doctrina despre Dumnezeu în învăţătura mozaic sau nădejdea mesianică din cartea lui Isaia.
Teologia sistematică ia apoi învăţăturile biblice rezultate din studiile exegetice şi din teologia biblică şi le adună pe toate la un loc în exprimări atotcuprinzătoare despre adevărurile divine. Teologia practică studiază care sunt cele mai bune căi pentru transmiterea acestor adevăruri despre Dumnezeu aşa cum se găsesc ele în Cuvântul Său.
Istoria Bisericii trasează drumul poporului lui Dumnezeu pe Pământ de-a lungul secolelor.
Cel care se ocupă cu teologia sistematică trebuie să facă o distincţie clară între proclamaţiile despre adevăr aşa cum se găsesc ele în Cuvântul lui Dumnezeu şi “interpretările” înţelepciunii omeneşti în anumite aspecte ale revelaţiei divine. Numai Cuvântul lui Dumnezeu rămâne pururi autoritatea absolută şi pe deplin inspirată.
Teologia, ca ştiinţă, este un produs al muncii omului în dorinţa lui de a înţelege şi de a clarifica. Ea nu este infailibilă şi nu posedă nici un fel de autoritate divină. Cu toate acestea, ea are o deosebită importanţă şi valoare prin faptul că ridică înaintea fiecărei generaţii adevărurile divine măreţe ale divinului Cuvânt al lui Dumnezeu aşa cum se găsesc ele în Scriptură.

După J.C. Wenger, Introducere în teologie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: