Home » Subcapitole » Rusaliile si insemnatatea lor

Rusaliile si insemnatatea lor

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 10 other followers

Advertisements

Dupa cadere, natura umana s-a pervertit ajungind acum sa nu mai poata accepta usor lucrurile lui Dumnezeu (1 Cor. 2:14). Daca Duhul lui Dumnezeu nu incepe sa lucreze in cineva, acesta nu primeste Cuvintul lui Dumnezeu. O examinare atenta a Vechiului Testament ne va convinge ca nu putem sustine ca Duhul lui Dumnezeu nu a lucrat printre oameni si inainte de Rusalii. Dimpotriva, rugaciunea lui Ezra din Neemia 9 ne arata clar ca Israelul, ca popor, primise calauzirea supranaturala a Duhului. Ezra trece in revista feluritele lucrari binecuvintate prin care Duhul lui Dumnezeu i-a calauzit pe evrei. Dupa ce aminteste despre stilpul de nor care-i scutea de arsita pustiei ziua si despre stilpul de foc de pe timpul noptii, Ezra continua:”le-ai dat Duhul Tau cel bun, ca sa-i faca intelepti; n-ai indepartat mana Ta de la gura lor, si le-ai dat apa sa-si potoleasca setea” (Neemia 9:20). Totusi, Scriptura face o deosebire foarte clara intre felul in care a lucrat Duhul Sfint in vremea Vechiului Testament si felul in care lucreaza El sub prerogativele Noului Testament. Evanghelia ne spune ca, inainte de Rusalii, lucrarea Duhului nu s-a putut desfasura in toata plinatatea ei pentru ca “Hristos nu fusese inca proslavit” (Ioan 7:39; 12:16). Ioan Botezatorul le spune oamenilor ca el nu i-a putut boteza decit cu apa, dar dupa el avea sa vina Unul care-i va boteza cu Duhul Sfint (Marcu 1:8).

Acelasi lucru il spune si Domnul Isus cu putin timp inainte de inaltarea Sa la cer: “Caci Ioan a botezat cu apa, dar voi, nu dupa multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfint” (Fapte 1:5, 8). La Rusalii, lucrarea puternica a Duhului Sfint a debutat cu o intensitate nemaiauzita. Revarsarea Duhului asupra evreilor credinciosi a fost insotita de semne spectaculoase: un vijiit ca de vint puternic, niste limbi de foc vazute de oameni si abilitatea de a vorbi in limbi straine. In paranteza, ar trebui sa spunem ca intreaga cronica a Faptelor Apostolilor este un comentariu al poruncii date de Domnul Isus ucenicilor inainte de inaltare: “” … si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea,  in Samaria, si pina la marginile pamintului” (Fapte 1:8).

Este momentul sa remarcam in acest context ca fiecare avansare a marturiei Bisericii in ariile amintite de Domnul s-a facut cu aceleasi fenomene supranaturale intilnite la Rusalii. In Fapte 8, dupa ce Filip le-a predicat samaritenilor si ei au crezut Evanghelia, Ioan si Petru au venit sa-i cerceteze pe noii convertiti si s-au rugat pentru ca ei sa primeasca Duhul Sfint. Cind apostolii si-au pus miinile peste samariteni: “si aceia au primit Duhul Sfint” (Fapte 8:17). Este clar ca aceasta primire a Duhului Sfint a fost insotita de semne exterioare spectaculoase, deoarece pina si

Simon Magul a fost impresionat de eveniment si s-a oferit sa le dea bani apostolilor pentru ca ei sa-l invete si pe el sa faca la fel. Dupa o vreme, in timp ce Petru le predica Evanghelia celor dintre Neamuri, Duhul Sfint s-a pogorit peste intreaga audienta si evreii credinciosi care-l insotisera pe Petru au fost uimiti: “cind au vazut ca darul Duhului Sfint s-a revarsat si peste Neamuri, caci ii auzeau vorbind in limbi si marind pe Dumnezeu” (Fapte 10:45, 46).

La putina vreme dupa acest eveniment, Petru s-a vazut nevoit sa-si explice purtarea catre Biserica din Ierusalim. Iata cuvintele lui: “Si cum am inceput sa vorbesc, Duhul Sfint s-a pogorit peste ei ca si peste noi la inceput. Si mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: “Ioan a botezat cu apa, dar voi veti fi botezati cu Duhul Sfint”. Deci, daca Dumezeu le-a dat acelasi dar ca si noua, care am crezut in Domnul Isus Hristos, cine eram eu ca sa ma importivesc lui Dumnezeu?” (Fapte 11:15-17). Raspunsul Bisericii din Ierusalim a fost entuziast: “Dupa ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slavit pe Dumnezeu si au zis: “Dumnezeu a dat deci si Neamurilor pocainta, ca sa aiba viata” (Fapte 11:18). Cartea Faptele Apostolilor arata clar ca nu a fost suficient ca sa fii botezat cu botezul pocaintei vestit de Ioan spre iertarea pacatelor, ci ca trebuie sa treci dincolo de Ioan spre o intilnire personala cu Domnul Isus, Mintuitorul, printr-un botez al credintei in moartea si invierea Sa glorioasa. Rezultatul acestei identificari cu Hristos este intotdeauna primirea Duhului Sfint (Fapte 19:1-7).

Cititorul familiarizat cu textul Noului Testament stie ca revarsarea Duhului Sfint peste cei credinciosi este numita “botezul cu Duhul Sfint”. Ori de cite ori cineva se intoarce la Domnul Isus, Duhul Sfint vine peste el si-l aseaza in trupul spiritual al lui Hristos. Nimeni nu poate deveni crestin daca nu primeste Duhul Sfint: “Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui” (Rom. 8:9). Apostolul Pavel arata foarte clar acest lucru in scrisoarea lui catre cei din Corint: “Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; si toti am fost adapati dintr-un singur Duh” (1 Cor. 12:13). Nicaieri in Noul Testament nu se vorbeste despre cineva care ar fi fost mintuit fara sa fie botezat cu Duhul Sfint. In limbajul lui Pavel, oricine a fost convins de Dumnezeu sa se pocaiasca si sa-L primeasca pe Domnul Isus ca Mintuitor, este “botezat” de Duhul in trupul spiritual al lui Hristos, si este “adapat” din Duhul Sfint. Realitatea spirituala a botezului cu Duhul Sfint nu depinde de o anumita “simtire” a evenimentului.

Acest botez nu se adreseaza simtirii. In Noul Testament, a fi convertit spre mintuire si a fi botezat cu Duhul Sfint inseamna unul si acelasi lucru. Expresia “sa fii plin de Duhul Sfint” sau sa experimentezi “plinatatea Duhului Sfint” este intilnita de citeva ori in cartea Faptele Apostolilor. Astfel, despre cei din ziua de Rusalii este scris: “Si toti s-au umplut de Duh Sfint” (Fapte 2:4). Aceasta traire speciala nu este nici pe departe un fenomen unic in viata celor credinciosi. Despre aceiasi oameni care au trecut prin experienta Rusaliilor, gasim scris doar peste citeva capitole ca au fost umpluti din nou de Duhul Sfint: “Dupa ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunati; toti s-au umplut de Duhul Sfint, si vesteau Cuvintul lui Dumnezeu cu indrazneala” (Fapte 4:31). Tinind seama ca Duhul Sfint este o persoana, termenul “umpluti” nu trebuie inteles in sens cantitativ, ci ca o definire a intensitatii relatiei dintre cei credinciosi si Duhul Sfint (Thayer, A Greek-English Lexicon of the New testament (New York: American Book Co. 1889, p. 509). Dr. Henry Thayer, traducatorul si editorul volumului Grimms Greek-English Lexicon, afirma: “Spunem ca cineva este “plin” de ceva atunci cind subiectul sau persoana respectiva pune stapinire in intregime pe gindirea acelei persoane. Spunem astfel despre anumiti oameni ca sint: plini de sine, sau plini de muzica, sau plini de … Duhul Sfint”. A fi plin de Duhul Sfint inseamna asadar sa primesti persoana Duhului Sfint in fiinta ta, ca intr-un templu, si sa accepti lucrarea Lui de sfintire si calauzire, facind din Hristos Domnul intregii tale existente. Acesta este sensul in care Anania i-a spus lui Pavel: “Frate Saule, Domnul Isus, care ti S-a aratat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca sa capeti vederea, si sa te umpli de Duhul Sfint” (Fapte 9:17). In Fapte 13, verbul folosit este in greaca la timpul aorist participiu, si are un sens de autoritate si putere: “Atunci, Saul, care se mai numeste si Pavel, fiind plin de Duhul Sfint, s-a uitat tinta la el …” (Fapte 13:9). Despre cei sapte diaconi alesi de Biserica din Ierusalim este scris ca erau oameni: “plini de Duhul Sfint” (Fapte 6:3, 5; 11:24).

Apostolul Pavel foloseste si un alt cuvint din limba greaca atunci cind vorbeste despre oameni “plini de Duhul Sfint”. In epistola catre Efeseni, el vorbeste despre o stare in care cei credinciosi sint plini de bucurie si de calauzire sfinta: “Nu va imbatati de vin, aceasta este destrabalare. Dimpotriva, fiti plini de Duh” (Efes. 5:18). Verbul folosit aici denumeste o stare in care cel credincios este plin de dorinta de a se plasa sub calauzirea deplina a lui Dumnezeu. Dr. Thayer scrie despre acest termen urmatoarele: “El defineste starea unuia care nu mai voieste decit ceea ce voieste Dumnezeu”. Tot asa cum cineva beat isi pierde controlul, si cel plin de Duhul Sfint cedeaza controlul actiunilor lui in favoarea calauzirii primite de la Duhul Sfint. Iarasi trebuie sa spunem ca “plini de Duh” nu masoara o umplere cantitativa in termeni de volum, ci mai degraba relatia cu o Persoana pe care trebuie sa o ascultam.. A fi plin de Duhul Sfint inseamna deci sa tii mereu deschis orice sector al vietii tale pentru inspectia si sfintirea lucrata de Duhul.

Noul Testament ne da citeva ilustratii concrete despre ceea ce inseamna ca cei credinciosi sa traiasca in plinatatea de binecuvintare si putere a Duhului Sfint. In primul rind, o asemenea traire implica o stare in care cineva primeste gindul lui Hristos si este gata de a pune prioritatile Domnului Isus pe primul loc in ierarhia preocuparilor sale proprii: “In adevar, cei ce traiesc dupa indemnurile firii pamintesti, umbla dupa indemnurile firii pamintesti; pe cind cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului. Si umblarea dupa lucrurile firii pamintesti este moarte, pe cind umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace” (Rom. 8:5, 6). Un al doilea efect al umplerii cu Duhul Sfint al lui Dumnezeu este ca aceasta stare ne face sa devenim automat martori ai lui Hristos. Cu alte cuvinte, Duhul ne umple cu o dragoste nemarginita fata de cei pierduti si ne face sa pornim in cautarea lor (Fapte 1:5- 8).

Cind apostolul Pavel ne descrie roada Duhului in viata celor credinciosi, el nu mentioneaza repetarile de experiente supranaturale spectaculoase care au caracterizat debutul lucrarii Duhului Sfint in Biserica la Rusalii. Apostolul descrie influenta Duhului asupra vietii celor credinciosi in termenii formarii unui caracter dupa chipul si asemanarea lui Hristos: “dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blindetea, infrinarea poftelor” (Gal. 5:22, 23).

Trebuie sa subliniem si faptul ca Pavel ne spune ca cineva umplut de Duhul Sfint nu va cauta sa dea slava Duhului, ci-l va inalta in inchinaciunea lui pe Isus Hristos: “El Ma va proslavi, pentru ca va lua din ce este al Meu, si va va descoperi” (Ioan 16:13-15). Aceasta inseamna ca atunci cind cineva este plin de Duhul Sfint, el va duce o viata de deplina ascultare de Domnul si va fi entuziasmat de intimitatea pe care o poate avea cu Hristos. Iata ce marturiseste Pavel: “Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc, dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine” (Gal. 2:20) si “Caci pentru mine a trai este Hristos” (Filip. 1:21). Sfintirea deplina pentru care se ruga Pavel (1 Tes. 5:23) nu poate fi atinsa niciodata prin eforturile noastre omenesti, dar nu poate fi obtinuta fara ca noi sa ne dam toata silinta. Exista o progresie in sfintenie care incepe prin trezirea vointei, care trece apoi prin inflacararea vietii de rugaciune si care elimina apoi orice pacat al inimii si ne face sa ne supunem cu desavirsire voii sfinte a lui Dumnezeu.

Nimeni n-ar trebui sa-i indemne pe crestinii incepatori sa caute sa dobindeasca anumite stari emotionale de criza in care sa primeasca “mai mult Duh Sfint”. Astfel de noi convertiti ar trebui mai degraba sa fie indemnati sa caute prin pocainta si sfintirea vietii sa indeplineasca conditiile necesare unei bune rodiri a Duhului in viata lor. Credinciosii trebuie sa tinjeasca dupa o traire in “plinatatea” de putere si binecuvintare a Duhului, caci Duhul Sfint care i-a botezat asezindu-i in trupul spiritual al lui Hristos vrea acum sa ia conducerea absoluta asupra intregii lor existente. Crestinii nevirstnici nu au nevoie de o “cantitate” mai mare de Duh Sfint, ci de o mai mare predare in supunere fata de calauzirea si indemnurile Duhului. Ei trebuiesc invatati cum trebuie sa asculte zilnic de glasul Domnului Isus Hristos asa cum le este el deslusit in inimile lor de soapta delicata a Duhului. Cu greu ne-am putea gindi la o alta arie de invatatura crestina in care credinciosii rivnitori pot fi din nefericire rataciti, ca aceasta invatatura despre relatia crestinului cu Duhul Sfint. Au aparut din pacate tot felul de invataturi nescripturale si fanatice despre un asa numit “botez cu Duhul”, despre “zdrobirea in duhul”, despre “a doua lucrare a Duhului”, despre “ploaia tirzie”, etc. Pietatea Noului Testament are insa intotdeauna un caracter echilibrat, solemn si minunat in demnitate. Dumnezeu nu este la lucru sa faca fanatici dezechilibrati, ci vrea sa multiplice in noi imaginea frumoasa a Fiului Sau: “Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si sintem schimbati in acelasi chip cu al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului” (2 Cor. 3:18). Cu cit ne vom supune mai mult sub lucrarea transformatoare si sfintitoare a Duhului Sfint, cu atit vom deveni mai asemanatori cu Domnul Isus Hristos in caracterul si frumusetea Lui interioara, in smerenie si dragoste, in bunatate si rabdare, in sfintenie si mai ales in preocuparea de a-i cistiga pentru cer pe toti aceia care inca ratacesc in mlastina pacatului si n-au primit inca impacarea cu Dumnezeu oferita in Isus Hristos.

Advertisements

1 Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: