Home » Subcapitole » Pregatirea Neamurilor

Pregatirea Neamurilor

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 10 other followers

Advertisements

Intr-un sens strict, Biblia nu se preocupa sa justifice suveranitatea si providenta lui Dumnezeu asupra popoarelor.Prin urmare, este normal sa nu ne asteptam sa gasim in Scriptura motivul pentru care Dumnezeu a preferat sa astepte atitea milenii inainte de a-L trimite pe Fiul Sau ca sa mintuiasca lumea. Desi nu ne da amanunte, apostolul Pavel ne lasa sa intelegem ca in spatele tuturor evenimentelor exista totusi un plan maret. Astfel, citim ca Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau in lume “cind a venit implinirea vremii” (Gal 4:4).

Ce lucruri a trebuit sa invete lumea pentru a fi coapta pentru primirea unui Mintuitor?

Intii de toate, omul a trebuit sa-si dea seama de totala lui neputinta de a pastra sau recistiga prin propriile-i puteri cunoasterea despre Dumnezeu si despre adevar. Imaginea unei lumii cufundate in pierzarea necunostintei este pictata de Pavel la inceputul epistolei catre cei din Roma:

“Minia lui Dumnezeu se descopere din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor, care inaduse adevarul in nelegiuirea lor. Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu.
In adevar, insusirile nevazute ale lui Dumnezeu, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, de la facerea lumii, cind te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la ginduri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sint intelepti, si au inebunit; si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si tiritoare” (Rom. 1:18-23).

Acelasi capitol ne spune ca omul a trebuit sa invete si ca adincimea de distrugere si degradare la care-l poate duce pacatul este de-a dreptul revoltatoare:

“De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa
urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile;
….”  “Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scirboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor intr-una care este impotriva firii; …” “Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite …” (Rom. 1:24, 26, 28).

De trei ori ni se spune ca judecata lui Dumnezeu pentru pacat a fost sa-i lase pe oameni in mrejele decadente ale pacatului.

Omenirea a trebuit sa invete deasemenea si ca este incapabila sa se imbunatateasca pe sine prin mijloace proprii ca filosofia, morala umanista, arta, stiinta sau religia naturalist-existentiala. Separat de Dumnezeul caruia i-a intors spatele, omul este cu desavirsire corupt si incapabil sa se mintuiasca singur. Raspindirea evreilor printre popoarele lumii a produs un anumit grad de cunoastere despre Dumnezeu si la o anumita anticipare mesianica, dar si aceasta n-a facut decit sa adinceasca vinovatia lumii care refuza intoarcerea la Dumnezeu.

In excelenta sa carte, Modern Student s Life of Christ, profesorul Philip Vollmer discuta caile prin care a fost pregatita lumea de catre Dumnezeu pentru venirea lui Mesia. El enumera cinci conditii favorabile pe care le-a produs Dumnezeu in starea lumii:

(1) stapinirea universala a imperiului roman a dat lumii unitate, inclusiv un excelent sistem de drumuri care a inlesnit circulatia oamenilor si a informatiilor;

(2) acceptarea si folosirea cvasi-universala a limbii grece (Koine) in toate provinciile, documentele si cancelariile imperiului;

(3) un climat de liniste si stabilitate denumit “pax romana”, pacea romana, impus prin forta si prin asimilarea culturilor si religiilor intr-un sincretism universal;

(4) o resimtire universala a viciului si depravarii din care oamenii doreau sa se elibereze;

(5) o presimtire generala ca ceva este pe cale sa se intimple.

Dusa la extrem, indumnezeirea cezarilor cerea sau debutul unei ere noi in istoria lumii sau o pedeapsa aspra din partea zeilor. (Vollmer, The Modern Students Life of Christ, (New York: Revell, 1912), p.35).

Intr-o analiza finala, trebuie sa marturisim prin credinta ca numai Dumnezeu a stiut cind este mai bine sa intervina in istoria lumii; numai El a stiut cind este momentul sa-L ofere oamenilor pe Fiul Sau intrupat. Nu este bine si nici nu se cade ca mintea noastra finita sa inainteze obraznic pe calea intrebarilor in acest domeniu in care Dumnezeu si-a pastrat suverana autoritate.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: