Home » Subcapitole » LEGEA LUI DUMNEZEU

LEGEA LUI DUMNEZEU

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 10 other followers

Advertisements

In capitolul care urmeaza vom vorbi despre Legea lui Dumnezeu, definind-o drept voia sfinta si suprema in domeniul moralei si eticii, asa cum ne este ea descoperita in Sfintele Scripturi. Prin confruntarea cu aceasta voie sfinta si suprema, orice abatere de la ea in vietuire sau gindire devine “calcare de lege” sau “pacat”. Legea lui Dumnezeu este o expresie a naturii divine si este intemeiata pe dragostea desavirsita si pe bunavointa pe care ne-a aratat-o noua Dumnezeu ca oameni (Mat. 22:34-40).

Tinind cont ca Legea lui Dumnezeu este o descoperire a naturii Sale, putem spune ca ea ne-a fost descoperita progresiv de-a lungul istoriei si a culminat in divina descoperire de Sine prin venirea in lume a Domnului nostru Isus Hristos.

Noul Testament ne spune ca aceasta Lege a lui Dumnezeu a fost inscrisa in launtrul oamenilor prin creatie, dar ca ea a fost “inadusita in nelegiure” (Rom. 1:18). Astazi, Legea lui Dumnezeu este inscrisa si in Scriptura. Continutul Bibliei este in totul inspirat de Dumnezeu si deasupra oricarei posibilitati de eroare.

Pentru credinciosul Nou Testamental este foarte important sa putem defini care este relatia lui cu Legea divina revelata in cuprinsul Vechiului Testament. Trebuie sa definim ce inseamna faptul ca Noul Testament ne spune ca noi nu mai sintem “sub Lege”. Inseamna aceasta ca noi putem trai in afara standardului de sfintenie aratat in continutul Vechiului Testament? Pentru a ne usura intr-o mare masura studiul nostru este bine sa impartim Legea Vechi Testamentala in trei sectiuni distincte:

1. LEGEA CIVILA, data evreilor pentru a le forma constiinta nationala si care nu se mai aplica astazi nici Bisericii si nici celor care fac parte din alte popoare ale lumii, desi cu cit tarile lumii se vor apropia mai mult de nivelul legilor sociale din Biblie, cu atit popoarele acelor tari vor fi mai fericite si societatile lor mai echilibrate.

2. LEGEA CEREMONIAL}, care reglementa aducerea de jertfe, desfasurarea ceremonialelor, stabilea zilele de sarbatoare, anii sabatici, deosebea animalele curate de cele necurate, reglementa specificul agriculturii, disciplina etica imbracamintei, etc. Aceasta parte a Legii a fost abolita prin moartea Domnului Isus la cruce. Noul Testament are numeroase pasaje care fac foarte clar lucrul acesta. Desi Consiliul de la Ierusalim din anul 50 d.H. a facut unele recomandari temporare despre “dobitoacele sugrumate” si mincarile cu singe, este foarte clar ca Biserica ajunsese chiar de atunci la concluzia ca Neamurile nu mai sint obligate sa respecte reglementarile ceremoniale ale Legii lui Moise (Fapte 15:28, 29). Apostolul Pavel ii intreaba pe credinciosii din Galatia, acum ca au ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeu “sau mai bine zis, dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va mai intoarceti iarasi la acele invataturi incepatoare, slabe si saracacioase, carora vreti sa va supuneti din nou? Voi paziti zile, luni, vremi si ani. Ma tem sa nu ma fi ostenit degeaba pentru voi” (Gal. 4:9-11).

Si iarasi:
“Lucrurile acestea trebuiesc luate intr-alt inteles: acestea sint doua legaminte: unul de pe muntele Sinai, naste pentru robie si este Agar, – caci Agar este muntele Sinai din Arabia; – si raspunde Ierusalimului de acum, care este in robie impreuna cu copiii sai. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, si el este mama noastra. …. De aceea, fratilor, noi nu sintem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbavit ca sa fim slobozi. Ramineti dar tari, si nu va plecati iarasi sub jugul robiei.

Iata, eu, Pavel, va spun ca, daca va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic. Si marturisesc iarasi inca o data oricarui om care primeste taierea imprejur, ca este dator sa implineasca toata Legea. Voi, care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Hristos, ati cazut din har. … Caci in Isus Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci credinta care lucreaza prin dragoste” (Gal. 4:24 – 5:6).

In epistola catre Biserica din Colose, Pavel reia aceasta tema si afirma si mai categoric:

“Nimeni dar sa nu va judece cu privire la mincare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua, sau cu privire la o zi de Sabat, care sint umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos” (Col. 2:16-17).

Pavel le explica celor din Colose ca libertatea lor a fost cistigata de Hristos atunci cind “a sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce” (Col. 2:14). Concluzia acestei declaratii este evidenta in mustrarea pe care le-o adreseaza apostolul:

“… de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: “Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!” Toate aceste lucruri care pier odata cu intrebuintarea lor, si sint intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si o asprime fata de trup, dar nu sint de nici un pret impotriva gidilarii firii pamintesti” (Col. 2:20-23).

Legea ceremoniala, in toate prevederile ei, a fost inlaturata de Hristos: “Caci Hristos este sfirsitul Legii, pentruca oricine crede in El, sa poata capata neprihanirea” (Rom. 10:4).

In epistola sa catre cei din Galatia, apostolul Pavel spune ca mai inainte de venirea lui Hristos noi “eram sub paza Legii, inchisi pentru credinta care trebuia sa fie descoperita. Astfel, Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta. Dupa ce a venit credinta nu mai sintem sub indrumatorul acesta. Caci toti sinteti fii ai lui Dumnezeu, prin credinta in Hristos Isus. Toti care ati fost botezati pentru Hristos, v-ati imbracat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sinteti una in Hristos Isus. Si daca sinteti ai lui Hristos, sinteti saminta lui Avraam, mostenitori prin fagaduinta” (Gal. 3:23-29).

3. A treia sectiune distincta a Legii este LEGEA MORALA. Ea este cel mai bine exemplificata de cele zece porunci. Acest aspect al Legii mozaice, aspectul moral, nu a fost desfiintat in nici un fel de venirea lui Hristos, Mai mult, textul Noului Testament a preluat in intregime aceasta lege morala si i-a rafinat continutul, adincindu-i preceptele. Un alt fel de a intari acest adevar este a spune ca scriitorii Noului Testament si-au cladit invatatura pe eterna revelatie morala a Vechiului Testament. Aceasta atitudine a fost instaurata in Biserica de insusi Domnul Isus, atunci cind a spus:

“Unul din carturari, care-i auzise vorbind, fiindca stia ca Isus raspunsese bine Saducheilor, a venit la El si L-a intrebat: “Care este cea dintii dintre toate poruncile?” Isus i-a raspuns: “Cea dintii este aceasta: “Asculta Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;” si: “Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau, si cu toata puterea ta”; iata porunca dintii. Iar a doua este urmatoarea: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.” Nu este alta porunca mai mare decit acestea”. Carturarul i-a zis: “Bine, Invatatorule. Adevarat ai zis ca Dumnezeu este unul singur, ca nu este altul afara de El, si ca a-L iubi cu toata inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, si cu toata puterea, si a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decit toate arderile de tot si decit toate jertfele”. Isus a vazut ca a raspuns cu pricepere si i-a zis: “Tu nu esti departe de Imparatia 
lui Dumnezeu” (Marcu 12:26-34).

Am putea spune ca Noul Testament implineste Vechiul Testament in sensul ca el selecteaza eternul de temporar, inlatura prevederile Legii care nu si-au avut decit un caracter trecator, fiind date doar din cauza impietririi inimii umane, si preia ceea ce fusese cu valoare morala divina, adincind si amplificind aceste principii morale si facindu-le si mai patrunzatoare decit in vechime. Acest proces a fost vizibil in celebra “predica de pe munte” a Domnului Isus, in care Mintuitorul a declarat ca El n-a venit ca sa strice Legea, ci ca s-o implineasca. In discursul Sau, Domnul Isus preia percepte ale legii morale si le da dimensiuni noi, adincindu-le si marindu-le eficacitatea.

Noul Testament declara categoric ca Legea nu a fost data oamenilor spre mintuirea lor. Ea a fost doar un indrumator spre Hristos, o umbra a lucrurilor viitoare. Nimeni nu poate fi mintuit prin faptele Legii. Daca asa ceva ar fi fost posibil, Hristos n-ar mai fi trebuit sa vina si sa moara. Perceptele Legii pretind perfectiune si fiinta umana nu este capabila sa o produca. Hristos si apostolii ne-au invatat ca Legea nu poate duce la neprihanire. Nevinovatia ceruta spre mintuire nu poate fi capatata decit printr-o lucrare nemijlocita a harului divin. Dumnezeu este gata astazi sa-l declare nevinovat pe orice om care-si pune nadejdea in lucrarea rascumparatoare savirsita de Domnul Isus la cruce. Ratiunea pentru care a fost data Legea este asadar:

(1) sa trezeasca in ne-crestini o constienta a starii de pacat si pacatosenie, o panica a falimentului si o tinjire dupa harul iertarii divine, si pentru a-l face pe acest om sa-L primeasca cu bucurie pe Isus Hristos, asa cum este El prezentat in slavita Evanghelie a Domnului nostru;

(2) sa-i serveasca oricarui copil al lui Dumnezeu drept calauza inspre o viata de neprihanire traita dupa placul lui Dumnezeu si sa cladeasca o viata de marturie care sa-L proslaveasca pe Domnul. In Noul Testament, Legea ramine un “punct de control” in care ne putem cerceta asemanarea noastra cu Hristos si maturizarea caracterului sfinteniei noastre.

Datoria Bisericii de astazi este sa scoata in evidenta sfintenia lui Dumnezeu, asa cum este ea ilustrata in prevederile Legii, spre a scoate in relief falimentul moral al lumii si nevoia tuturor dupa harul si iertarea aduse de Hristos prin Evanghelie. Orice predicare a Legii insa, are nevoie de o intelegere profunda a revelatiei progresive a lui Dumnezeu si o incununare cu acest extraordinar mesaj al harului. Biserica trebuie sa stie sa selecteze temporarul cu caracter national Iudaic destinat exclusiv pentru Israel, de continutul moral etern valabil. Singura autoritate care ne poate ajuta in acest proces este invatatura scrierilor Nou Testamentale.

Biserica nu are autoritatea de a adauga la scrierile Noului Testament. Porunca Domnului din Matei 23 este categorica in aceasta privinta. In acest text, Domnul Isus ii mustra pe carturari si farisei pentru ca au adaugat datinile lor la Cuvintul lui Dumnezeu. Invatatorii Bisericii crestine trebuie sa ramina mereu in perimetrul sfint al principiului: “Este scris: …”. Revelatia primita prin Hristos si explicata noua prin apostoli trebuie sa ramina ultima noastra autoritate in probleme de crez si de practica.

Libertatea calauzirii personale “prin Duhul” este norma generala a crestinismului (1 Ioan 2:20, 27). In afara de aceasta, Noul Testament ne spune ca orice crestin este dator sa se supuna anumitor prevederi legale care reglementeaza viata statului (Rom. 13:1), viata familiei (Efes. 6:1; Col. 3:20) si Bisericii (Mat. 18:15-20; Evrei 13:17).

Legea suprema a Noului Testament este legea iubirii. Toate celelalte activitati si motivatii trebuiesc examinate si subordonate ei (Mat. 22:36-40; Marcu 12:28-31; Rom. 13:8-10; Iacov 2:8; Galat. 5:13, 14, etc.).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: