Home » Subcapitole » Demnitatile (functiile) lui Hristos

Demnitatile (functiile) lui Hristos

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 10 other followers

Advertisements

Cineva a emis parerea ca omul a fost creat pentru a fi profet, preot si imparat: profet, in sensul unei cunoasteri adevarate despre Dumnezeu, preot, in sensul vietuirii in neprihanire si sfintenie si imparat, in sensul stapinirii peste toate celelalte creaturi ale pamintului. Stim insa ca in urma caderii prin neascultare, din toate intentiile initiale nu a ramas decit ruina. In loc de a mai fi profet, omul este indepartat astazi de Dumnezeu si traieste in eroare si inselaciune; in loc de a mai fi preot, omul a ajuns corupt si decazut moral; in loc de a-si mai exercita autoritatea imparateasca asupra creatiei, omul este condamnat astazi sa traiasca ca un rob al pacatului aflat din perspectiva mortii eterne. Aceasta a ajuns situatia cu omul dintii.

Cel de al doilea Adam insa, Domnul Isus Hristos, a venit ca sa implineasca in mod desavirsit cele trei slujiri ca profet, preot si imparat. El a fost Cuvintul adevarat al lui Dumnezeu, ispasitorul pacatelor lumii si a fost inaltat mai presus de toate lucrurile devenind suveranul universului si Capul iubitor al Bisericii (cf. John Calvin, Institutes, II, p.XV).

Cit despre slujirea lui Hristos ca profet, Noul Testament sugereaza faptul ca Domnul Isus le-a slujit evreilor inca inainte de intruparea Sa (1 Cor. 10:4). El este acela care i-a inspirat pe profetii din vremea Vechiului Testament (1 Petru 1:11). Dupa ce Si-a inceput lucrarea publica in Israel, Isus a fost recunoscut in nenumarate ocazii ca un profet venit de la Dumnezeu (Mat. 21:1; Luca 24:19; Marcu 6:15: Ioan 6:14; 4:19; 7:40; 9:17; etc)..

Petru Il numeste pe Domnul Isus profet (Fapte 3:22-26), ca si Stefan (Fapte 7:37). Chiar si Domnul Isus si-a explicat misiunea in termenii profetiei:

“Invatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimes pe Mine” (Ioan 7:16).

“Si cuvintul pe care-l auziti, nu este al Meu, ci al Tatalui, care M-a trimes” (Ioan 14:24).

In rugaciunea Sa de mare preot, Isus zice:

“Caci le-am dat cuvintele , pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimes” (Ioan 17:8).

Domnul Isus a fost deci profet in sensul ca ne-a adus Cuvintul din partea Tatalui.

Exista insa un alt sens al profetiei lui Hristos: in chiar fiinta Sa, El a fost Cuvintul, expresia fiintei Tatalui, mijlocul de comunicare intre Dumnezeu si oameni. In Isus Hristos, Dumnezeu ne-a aratat tot ceea ce a vrut El sa cunoastem despre Sine.

“La inceput era Cuvintul, si Cuvintul era cu Dumnezeu, si Cuvintul era Dumnezeu” (Ioan 1:1).

“Si Cuvintul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal … Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sinul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut” (Ioan 1:14, 18).

Fiind revelatia deplina a Tatalui, Domnul Isus i-a putut spune lui Filip:

“Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal” (Ioan 14:9).

Dintre cele trei functii implinite de Domnul Isus, Noul Testament vorbeste cel mai mult despre aceea de preot. Epistola catre Evrei descrie atributele si functiunile preotesti. El trebuie sa fie in primul rind un om ridicat din rindul fratilor sai. Primordial, slujba lui este sa aduca jertfe de ispasire pentru pacatele poporului. El trebuie sa aiba intelegere pentru slabiciunile oamenilor, fiind el insusi supus acelorasi limitari. In plus, marele preot nu-si putea lua el insusi aceasta slujba, ci trebuia sa fie chemat de Dumnezeu la aceasta (Evrei 5:1-4).

Intr-unul dintre psalmii mesianici, insusi Mesia este prevestit ca preot vesnic, “in felul lui Melhisedec” (Psalm 110:4). Aceasta profetie este citata in epistola catre Evrei si-i este aplicata lui Hristos” (Evrei 6:20; 7:11, 17; etc).

Noul Testament descrie preotia lui Hristos in doua feluri: mai intii, Domnul Isus este descris ca unul care “a facut curatirea pacatelor” (Evrei 1:3), iar in al doilea rind, si aici sta unicitatea preotiei lui Hristos, Domnul Isus este in acelasi timp si jertfa pentru pacate: “S-a adus pe Sine insusi ca jertfa” (Evrei 9:14). In limbajul epistolei, Hristos este descris in termeni de mijlocitor intre Dumnezeu si oameni:

“Astfel, fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – sa raminem tari in marturisirea noastra. Caci n-avem un Mare Preot, care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie” (Evrei 4:14-16).

Putem spune ca Isus Hristos este raspunsul dat acuzatiilor aduse de legea constiintei, de legea lui Dumnezeu si de Satan.

“Prin aceasta vom cunoaste ca sintem din adevar, si ne vom linisti inimile inaintea Lui, ori in ce ne osindeste inima noastra; caci Dumnezeu este mai mare decit inima noastra si cunoaste toate lucrurile” (1 Ioan 3:19-20).

Chiar Domnul Isus insusi a spus:

“Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata” (Ioan 5:24).

Iar Pavel scrie:

“Acum dar nu este nici o osindire pentru cei ce sint in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamintesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus, m-a izbavit de Legea pacatului si a mortii. Caci – lucru cu neputinta Legii, intrucit firea paminteasca o facea fara putere – Dumnezeu a osindit pacatul in firea paminteasca, trimetind, din pricina pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamintesti, ci dupa indemnurile Duhului” (Rom. 8:1- 4).

Si iarasi:

“Caci Hristos n-a intrat intr-un locas de inchinare facut de mina omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu. Si nu ca sa Se aduca de mai multe ori jertfa pe Sine insusi, ca marele preot, care intra in fiecare an in Locul prea sfint cu un singe, care nu este al lui: …la sfirsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca sa stearga pacatul prin jertfa Sa” (Evrei 9:24-26).

Dupa ce descrie planul mintuirii ca pe o lucrare care-i apartine in intregime lui Dumnezeu, apostolul Pavel trage urmatoarea concluzie:

“Deci, ce vom zice noi in fata tuturor acestor lucruri? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra? El, care nu a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pira impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteste neprihaniti! Cine-i va osindi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi! Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? … Totusi, in toate aceste lucruri noi sintem mai mult decit biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Rom. 8:31-35, 37).

Noul Testament ne invata ca singele lui Hristos, adica moartea Lui ispasitoare, a fost suficient pentru a aduce iertarea si rascumpararea tuturor celor ce se vor pocai si vor crede. Pretul platit de Domnul Isus nu numai ca ne impaca cu Tatal, dar ne si reaseaza in prerogativele de fii in familia divina. Singele varsat a potolit minia dreptatii dumnezeiesti. Teologii vorbesc uneori despre viata exemplara dusa de Hristos ca despre “ascultarea Lui activa”, in timp ce moartea indurata de El a fost “ascultarea Lui pasiva” (Menno Simons, Complete Works, I, PP. 44, 113, 154). De fapt, si viata Lui si moartea Lui alcatuiesc un singut tot, ca o implinire suprema si desavirsita a voiei lui Dumnezeu.

Se ridica intrebarea: putem vorbi despre Hristos ca Imparat cu aceiasi certitudine cu care am vorbit despre El ca profet si ca preot? Raspunsul este un “Da” categoric. Daca celelalte aspecte ale lucrarii lui Hristos s-au implinit intocmai, nimic nu ne opreste sa credem ca si slujirea de Imparat va fi implinita de Hristos cu prisosinta. Iata cum Il prezinta Psalmul 24:
“Porti, ridicati-va capetele;
ridicati-va, porti vesnice,
ca sa intre Imparatul slavei!
– “Cine este acest Imparat al slavei?”
Domnul cel tare si puternic,
Domnul cel viteaz in lupte.
Porti, ridicati-va capetele;
ridicati-le, porti vesnice,
ca sa intre Imparatul slavei!
– Cine este acest Imparat al slavei?”
Domnul ostirilor:
El este Imparatu slavei!” (Psalm 24:7-10).
Un alt psalm spune: “Domnul imparateste in veci pe scaunul Lui de domnie” (Psalm 29:10), iar intr-un alt psalm mesianic gasim scris: “Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este vesnic” (Psalm 45:6). In alta parte citim:

“Cintati lui Dumnezeu, cintati!
Cintati Imparatului nostru, cintati!
Caci Dumnezeu este imparat peste tot pamintul:
Cintati o cintare inteleapta!
Dumnezeu imparateste peste neamuri,
Dumnezeu sade pe scaunul Lui de domnie cel sfint” (Psalm 47:6-8).

Vechiul Testament Il descrie pe Mesia ca fiind Fiul lui David (Mat. 9:27; 2 Sam. 7:12, 13; Psalm 132:11; Isaia 11:1), ca fiind “Imparatul lor David” (Ierem. 30:9; Ezec. 37:24, 25), si ca pe unul care sta pe tronul lui David (Isaia 9:7; Ierem. 17:25; 22:2; 29:16; 36:30; etc).

Profetul Natan i-a comunicat lui David ca Dumezeu va intari pe vecie scaunul de domnie al fiului sau (2 Sam. 7:12, 13). Aceasta profetie a fost o aluzie la Solomon, dar nu s-a implinit propriu zis decit in Hristos.

Una dintre cele mai marete profetii mesianice glasuieste astfel:
“Caci un copil ni s-a nascut,
un Fiu ni s-a dat,
si domnia va fi pe umarul Lui;
Il vor numi:
Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare,
Parintele vesniciilor, Domn al pacii.
El va face ca domnia Lui sa creasca,
si o pace fara sfirsit va da scaunului de domnie
al lui David si imparatiei lui,
o va intari si o va sprijini
prin judecata si neprihanire,
de acum si-n veci de veci:
iata ce va face rivna Domnului ostirilor” (Isaia 9:6, 7).
Nu numai Isaia, dar si Ieremia (Ier. 30:9), Ezechiel (Ezec. 37:24, 25), Amos (Amos 9:11) si Zaharia (Zah. 9:9) au scris despre venirea Imparatului lui Israel si despre Imparatia Lui neprihanita.

De indata ce trecem in Noul Testament, cel dintii verset care vorbeste despre Domnul Isus Il numeste “fiul lui David”. Iata ce-i spune ingerul Mariei:

“El va fi mare,
si va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt;
si Domnul Dumnezeu ii va da
scaunul de domnie al tatalui Sau David.
Va imparati peste casa lui Iacov in veci,
si Imparatia Lui nu va avea sfirsit” (Luca 1:32, 33).

Matei ne spune ca dupa ce s-a nascut Isus in Betleem, magii din rasarit au venit la Ierusalim intrebind: “Unde este Imparatul de curind nascut al Iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua in Rasarit, si am venit sa ne inchinam Lui” (Mat. 2:2)

Si Ioan Botezatorul si Isus si-au inceput misiunea publica anuntind ca: a venit imparatia lui Dumnezeu (Mat. 3:3, 4:17), iar Natanael a exclamat despre Isus: “Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti Imparatul lui Israel!” (Ioan 1:49)

In ce priveste intrarea glorioasa a Domnului Isus in Ierusalim, Matei scrie:

“Dar toate aceste lucruri s-au intimplat ca sa se implineasca ce fusese vestit prin proorocul, care zice: “Spuneti fiicei Sionului: “Iata, Imparaul tau vine la tine, blind si calare pe un magar,
pe un magarus, minzul unei magarite” (Matei 21:4, 5; Zah. 9:9).

In Evanghelie putem gasi numeroase ocazii in care Domnului Isus i se spune “Fiul lui David”, adica Mesia (Mat. 9:27; 21:9, 16; Marcu 11:10; Luca 19:38-40).

Multimea care L-a intimpinat pe Domnul la intrarea in Ierusalim striga:

“Binecuvintat este Imparatul care vine in Numele Domnului! Pace in cer, si slava in locurile prea inalte!” (Luca 19:38).

Cind Fariseii au protestat impotriva acestor manifestari, Domnul Isus le-a replicat:

“Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga” (Luca 19:40).

De citeva ori in infruntarile sale cu dusmanii Sai, Domnul Isus s-a prezentat pe Sine drept Imparat:

“Dar, daca Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Imparatia lui Dumnezeu a ajuns pina la voi” (Luca 11:20).

Iar altadata El a spus:

“Imparatia lui Dumnezeu nu vine in asa fel ca sa izbeasca privirile. Nu se va zice: “Uite-o aici, sau: “Uite-o acolo!” Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru” (Luca 17:20-21).

Cind s-a aflat inaintea lui Pilat, Domnul Isus i-a spus ca inca n-a sosit ceasul instaurarii Imparatiei Sale, dar aceasta nu inseamna ca ea nu va veni:

“Imparatia Mea nu este din lumea aceasta …dar acum, Imparatia Mea nu este de aici” (Ioan 18:36, 37).

Unii comentatori ai Bibliei recunosc faptul ca Isus S-a oferit evreilor ca Imparat, dar ei L-au respins (Scofield Reference Bible, pp. 723, 998, 1011, 1012, 1022, 1100, 1132, 1226, 1227). Insa trebuie sa spunem si ca nici El nu a vrut sa fie Imparatul lor in felul in care ei ar fi vrut sa-L faca (Ioan 6:15).

Dupa invierea si inaltarea lui Hristos la cer au urmat Rusaliile si puternica predica a lui Petru in urma careia trei mii de suflete s-au pocait. In predica sa, Petru le-a amintit evreilor despre profetia prin care David a spus ca Mesia va sta pe tronul sau:

“Fiindca David era prooroc, si stia ca Dumnezeu ii fagaduise cu juramint ca va ridica pe unul din urmasii sai pe scaunul lui de domnie, despre invierea lui Hristos a proorocit si a vorbit el, … Si acum, o data ce S-a inaltat prin dreapta lui Dumnezeu si a primit de la Tatal fagaduinta Duhului Sfint, a turnat ce vedeti si auziti … Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus, pe care L-ati rastignit voi” (Fapte 2:29-36).

Tot in cartea Faptele Apostolilor, Iacov aminteste despre o profetie a lui Amos in care este descris cortul lui David in contextul explicarii mintuirii Neamurilor (Fapte 15:13-18). Apostolul Pavel a aparat dreptul Neamurilor de a face parte din Biserica, tocmai prin astfel de profetii care-L arata pe Mesia ca domnind si peste Neamuri (Rom. 15:12; Isa. 11:10).

Pavel explica accesul Neamurilor printr-un transfer intr-o noua imparatie:

“El ne-a izbavit de sub puterea intunerecului si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Lui, in care avem rascumpararea, prin singele Lui, iertarea pacatelor” (Col. 1:13, 14).

Noul Testament Ii prezinta pe Domnul Isus ca pe Unul care are stapinire deplina asupra universului si in special asupra Bisericii. Dupa invierea Sa, Domnul Isus si-a proclamat public aceasta autoritate (Mat. 28:18).

Pavel aminteste despre marea putere a lui Dumnezeu, “pe care a desfasurat-o in Hristos, prin faptul ca L-a inviat din morti, si L-a pus sa sada la dreapta Sa, in locurile ceresti, mai presus de orice domnie, de orice stapinire, de orice putere, de orice dregatorie, si de orice nume, care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor. El I-a pus totul sub picioare, si L-a dat capetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinatatea Celui ce plineste totul in toti” (Efes. 1:20-23).

Hristos este “Capul trupului, al Bisericii. El este inceputul, Cel intii nascut dintre cei morti, pentru ca in toate lucrurile sa aiba intiietate” (Col. 1:18).

Apostolul Petru afirma despre Isus ca “sta la dreapta lui Dumnezeu, dupa ce S-a inaltat la cer, si Si-a supus ingerii, stapinirile si puterile” (1 Petru 3:22).

Probabil ca cel mai elocvent pasaj despre domnia lui Hristos se gaseste in 1 Corinteni. Pavel spune in ordine ca mai intii Domnul Isus a trebuit sa invieze dintre cei morti, sa-si supuna unul dupa altul pe toti dusmanii Sai, iar la sfirsit, ultimul dusman care va fi nimicit, va fi moartea. Acest act se va implini la revenirea Lui si la invierea celor care sint ai Lui.

“In urma, va veni sfirsitul, cind El va da Imparatia in miinile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapinire si orice putere. Caci trebuie ca El sa imparateasca pina va pune pe toti vrasmasii sub picioarele Sale. Vrasmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, in adevar “a pus totul sub picioarele Lui”, … Si cind toate lucrurile Ii vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti” (1 Cor. 15:24-26, 28).

Apostolul Pavel scire urmatoarele lucruri despre Hristosul inviat“De aceea, va spun ca nimeni, daca vorbeste prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: “Isus sa fie anatema!” Si nimeni nu poate zice: “Isus este Domnul!” decit prin Duhul Sfint” (1 Cor. 12:3).

Putem incheia acest subcapitol, adaugind ca apostolul Ioan Il prezinta si el pe Domnul Isus drept: “martorul credincios, Cel intii nascut din morti, Domnul imparatilor pamintului!” (Apoc. 1:5).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: