Home » Subcapitole » Cuvintul facut trup

Cuvintul facut trup

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 10 other followers

Advertisements

Toate revelatiile speciale primite din partea lui Dumnezeu mai inainte de intruparea Fiului Sau vesnic au avut un lucru in comun: toate au fost inspiratii verbale. Dar o descriere in cuvinte despre cineva nu ne este suficienta pentru a-l cunoaste cum se cuvine. Pe cine il cunoastem doar din auzite, nu-l cunoastem inca prea bine. La fel a fost si cu cunoasterea lui Dumnezeu. Pentru a-L cunoaste cu adevarat asa cum este, a trebuit ca, pe linga mesajele profetice, Dumnezeu sa-L trimita la noi pe insusi Domnul Isus, Fiul Sau din vesnicie. Numai El ne-a putut ajuta sa-L cunoastem cu adevarat pe Tatal. Iata ce i-a spus Domnul lui Filip: “De atita vreme sint cu voi, si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal” (Ioan 14:9).

Cea de a patra Evanghelie ne da o frumoasa descriere a intruparii Fiului lui Dumnezeu si ne spune urmatoarele lucruri despre semnificatia venirii Sale:
“La inceput era Cuvintul, si Cuvintul era cu Dumnezeu, si Cuvintul era Dumnezeu.
El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata si viata era lumina oamenilor. Lumina lumineaza in intunerec, si intunerecul n-a biruit-o. …
El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din singe, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Si Cuvintul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har, si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal. … Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sinul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut” (Ioan 1:1-5, 10-14, 18).

Trecind de la cea de a patra Evanghelie la scrierile lui Pavel, gasim urmatoarele doua afirmatii minunate despre persoana Domnului Isus: “El este chipul Dumnezeului celui nevazut” (Col. 1:15) si “In El locuieste trupeste toata plinatatea dumnezeirii” (Col. 1:19). Aceasta insemna ca Domnul Isus este fotografia Dumnezeului care nu poate fi vazut, personificarea tuturor acelor atribute, dintre care amintim mila si sfintenia, care Il caracterizeaza pe Tatal.

Scrisoarea adresata evreilor debuteaza si ea cu o proclamatie maiestuoasa despre superioritatea revelatiei oferite noua prin Hristos fata de revelatia primita de evrei in vremurile Vechi Testamentale:
“Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin prooroci, in multe rinduri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfirsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui, si care tine toate lucrurile cu Cuvintul puterii Lui, a facut curatirea pacatelor, si a sezut la dreapta Maririi in locurile prea inalte (Evrei 1:1-3).

In acest text, identificarea atributelor lui Hristos cu acelea ale lui Dumnezeu este facuta prin expresia: “intiparirea Fiintei Lui”, sau si mai plastic: “oglindirea slavei Lui”.

Poate ca cea mai buna descriere a personalitatii si caracterului Domnului Isus ar putea fi o parafrazare a descrierii dragostei din 1 Corinteni 13:

“Isus este indelung rabdator, este plin de bunatate; El nu pizmuieste, nu se lauda, nu se umfla de mindrie si nu se poarta necuviincios. Cind a fost pe pamint, Domnul Isus nu a cautat folosul Sau, ci le-a ingaduit celor pacatosi sa se apropie de El ca sa le faca bine. Totusi, El nu S-a bucurat de rau si de nelegiuire, ci S-a bucurat de adevar. Domnul Isus a suferit toate nedesavirsirile ucenicilor Sai, a crezut intotdeauna in ei, in ciuda deselor lor caderi, a nadajduit ca ei vor persevera in calea cea buna si a fost gata sa acopere deseori greselile”.

Domnul Isus a mai fost si o ilustrare perfecta a roadei Duhului, asa cum este ea descrisa in epistola lui Pavel catre cei din Galatia: Isus a fost caracterizat de “Dragoste, bucurie, pace, indelunga rabdare, bunatate, facere de bine, credinciosie, blindete, infrinarea poftelor” (Gal. 5:21-23).

Pe cind se afla Ioan pe insula Patmos, Dumnezeu i-a dat ocazia sa-L vada pe Domnul Isus glorificat in slava: “imbracat cu o haina lunga pina la picioare, si incins la piept cu un briu de aur. Capul si parul Lui erau albe ca lina alba, ca zapada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsa, si arsa intr-un cuptor; si glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. In mina dreapta tinea sapte stele. Din gura Lui iesea o sabie ascutita, si fata Lui era ca soarele, cind straluceste in toata puterea Lui” (Apoc. 1:13-16). Iata ce i-a spus El ucenicului cuprins de spaima si coplesit de greutatea slavei revelate: “Nu te teme! Eu sint Cel dintii si Cel de pe urma, Cel viu. Am fost mort si iata ca sint viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor” (Apoc. 1:16-18).

Nu trebuie uitat ca Domnul Isus a fost un profet, comparabil cu toti ceilalti profeti ai Bibliei, dar totusi infinit superior lor in calitatea persoanei si a revelatiei. Cei care au avut ocazia sa-L intilneasca au marturisit repede ca El este un prooroc (Mat. 21:11; Luca 24:19; 7:16; Ioan 6:14; 4:19; 7:40; 9:17; Marcu 6:15). La sirul acestor martori se adauga apostolul Petru (Fapte 3:22-26), Stefan (Fapte 7:37), si avem chiar marturisirea Domnului Isus insasi. Iata ce a zis El: “Invatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 7:16). Si iarasi: “Cuvintul pe care-l auziti, nu este al Meu, ci al Tatalui, care M-a trimis” (Ioan 14:24). In duioasa Lui rugaciune de mijlocire, Mintuitorul I-a spus Tatalui: “Caci le-am dat cuvintele, pe care Mi le-ai dat Tu” (Ioan 17:8). In invatatura si purtarea Sa, Domnul Isus a manifestat aceiasi sfintenie, aceiasi iubire, aceiasi rabdare si aceiasi bunatate ca Dumnezeu.

Prin cuvintarile Sale, Domnul Isus le-a aratat evreilor ce parere avea Dumnezeu despre ei. Mesajul Sau le-a spus clar ca adevarata credinta nu este numai o problema seaca de fapte rituale sau de marturisire abstracta cu gura, ci o supunere si predare totala in mina Creatorului. El le-a aratat ca singura cale spre mintuire este increderea deplina in ispasirea facuta de Mielul trimis de Dumnezeu pentru a ridica pacatul lumii si ca singurul fel in care-i putem deveni placuti lui Dumnezeu este sa ne facem una cu Fiul lui Dumnezeu prin credinta, ascultare si consacrare.

Putem spune ca atunci cind Domnul Isus si-a sfirsit lucrarea pe pamint si s-a ridicat la cer, Dumnezeu sfirsise deja de revelat tot ceea ce poate fi cunoscut despre divinitate in situatia de cadere in care se afla omenirea. In felul acesta, vestea despre Dumnezeu a fost incununata in mesajul si fiinta Fiului lui Dumnezeu. Profetii Vechiului Testament descoperisera doar partial voia lui Dumnezeu in ceea ce priveste situatia lor politica, sociala, economica si religioasa; in acest sens,ei au explicat doar legea data de Dumnezeu prin Moise, s-au ridicat impotriva formalismului sec si a pacatului, si au vestit venirea glorioasei Imparatii a Domnului. Toate aceste lucrari au fost facute si de Domnul Isus, dar pe un plan mai inalt si la o scara mai mare. Putem spune asadar, ca revelatia dumnezeiasca a culminat glorios in viata si mesajul Fiului lui Dumnezeu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: