Home » Subcapitole » Crucea, ca simbol si interpretare in Noul Testament

Crucea, ca simbol si interpretare in Noul Testament

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 10 other followers

Advertisements

De-a lungul anilor s-au facut multe incercari pentru a formula o motivare unica si cuprinzatoare a mortii lui Hristos pe crucea din dealul Calvarului. Primii parinti ai Bisericii priveau jertfa lui Isus drept un fel de pret de rascumparare pe care Dumnezeu a trebuit sa-l plateasca lui satan pentru eliberarea omenirii pacatoase. Teologii moderni inclina mai mult catre parerea ca Domnul Isus a trebuit sa moara ca metoda prin care sa ne inlocuiasca pe noi in pedeapsa pentru vinovatie. Este greu sa gasim o motivatie unica si atotcuprinzatoare, si nici nu credem ca este nevoie de o simplificare atit de artificiala, atita vreme cit Noul Testament ne prezinta sase sau sapte motivatii pentru care moartea Domnului Isus a fost necesara si eficienta. A cauta sa reducem toate aceste motivatii la una singura inseamna a incerca sa saracim semnificatia glorioasa a mortii Domnului Isus pe cruce.

Intii de toate s-ar cuveni sa spunem ca moartea lui Hristos pe cruce a fost momentul biruintei Domnului Isus asupra lui Satan intr-o infruntare care s-a intins peste secole. Probabil ca cel mai faimos pasaj pentru explicarea acestei realitati este acela scris in epistola catre Evrei:

“Astfel dar, deoarece copiii sint partasi singelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe toti aceia care prin frica mortii erau supusi robiei toata viata lor” (Evrei 2:14, 15).

Un pasaj asemanator se poate gasi si in1 Ioan:

“Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului” (1 Ioan 3:8).

Iata ce a spus chiar Domnul Isus in legatura cu atacul pe care avea sa-l dezlantuiasca asupra lucrarilor lui Satan:

“Dar daca Eu scot afara dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Imparatia lui Dumnezeu a venit peste voi. Sau, cum poate cineva sa intre in casa celui tare si sa-i jefuiasca gospodaria, daca n-a legat mai intii pe cel tare? Numai atunci ii va jefui casa” (Mat. 12:28-29).

In misiunea pe care i-a dat-o apostolului Pavel dupa convertire, Domnul Isus i-a spus ca-l trimite la Neamuri “ca sa le deschizi ochii, sa se intoarca de la intunerec la lumina, si de sub puterea Satanei, la Dumnezeu; si sa primeasca, prin credinta in Mine, iertare de pacate si mostenirea impreuna cu cei sfintiti” (Fapte 26:18).

Apocalipsa data lui Ioan cuprinde o scena cereasca in care ne este descrisa biruinta martirilor crestini. Iata cuvintele din cintecul inaltat cu aceasta ocazie:

“Acum a venit mintuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapinirea Hristosului Lui; pentru ca pirisul fratilor nostri, care zi si noapte ii pira inaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin singele Mielului si prin cuvintul marturisirii lor, si nu si-au iubit viata, chiar pina la moarte” (Apoc. 12:10-11).

Rascumpararea facuta de Domnul Isus la cruce a semnificat totala zdrobire a capului sarpelui celui vechi, diavolul (Gen. 3:15).

In cel de al doilea rind, moartea lui Hristos le-a deschis celor credinciosi calea spre biruinta asupra “firii lor pamintesti”, a “carnii” omului vechi, nascut in pacat si in nelegiuire. Apostolul Pavel ne explica in multe pasaje lucrul acesta, adeverindu-ne ca moartea lui Hristos a insemnat si moartea nostra insine (Rom. 6:4-6), ceea ce ne garanteaza biruinta oferita tuturor celor ce se intorc la Hristos (Rom. 6:11).

Un crestin a murit de drept impreuna cu Hristos si se poate considera “mort fata de pacat, si viu pentru Dumnezeu, in Isus Hristos” (Rom. 6:11). Aceasta nu este numai invatatura lui Pavel, ci si strigatul lui de biruinta:

“Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine” (Gal. 2:20).

Calea spre biruinta asupra pornirilor pacatoase este tocmai aceasta unire cu puterea invierii lui Hristos: “Umblati cirmuiti de Duhul, si nu veti mai implini poftele firii pamintesti” (Gal. 5:16 – in greaca).

Si iarasi: “Cei ce sint ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea paminteasca impreuna cu patimile si poftele ei” (Gal. 5:24).

Probabil ca aceasta posibilitate oferita de Hristos prin moartea Sa ca cei credinciosi sa reuseasca sa traiasca deasupra pornirilor lor pacatoase este una dintre cele mai frumoase proclamatii ale Noului Testament.

In cel de al treilea rind, Scriptura ne prezinta moartea lui Hristos ca o substituire oferita de Marele Preot pentru iertarea noastra. Acest punct de vedere este exprimat cum nu se poate mai frumos de catre profetul Isaia:

“Totusi, El suferintele noastre le-a purtat,
si durerile noastre le-a luat asupra Lui,
si noi am crezut ca este pedepsit,
lovit de Dumnezeu si smerit.
Dar El era strapuns pentru pacatele noastre,
zdrobit pentru faradelegile noastre.
Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El,
si prin ranile Lui sintem tamaduiti.
Noi rataceam cu totii ca niste oi,
fiecare isi vedea de drumul lui;
dar Domnul a facut sa cada asupra Lui
nelegiuirea noastra a tuturor” (Isaia 53:4-6).

Apostolul Pavel declara ca Domnul Isus a fost dat la moarte “din pricina faradelegilor noastre” (Rom. 4:25).

Iar Petru ne explica:

“El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati. Caci erati ca niste oi ratacite. Dar acum v- ati intors la Pastorul si Episcopul sufletelor voastre” (1 Petru 2:24, 25).

Epistola catre Evrei vorbeste despre intruparea Fiului lui Dumnezeu “Pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti” (Evrei 2:9) In moartea Sa, Domnul Isus ne-a inlocuit pe noi toti in purtarea pedepsei.

In cel de al patrulea rind, moartea Domnului Isus ar putea fi motivata de termeni ca “reimpacare”, “ispasire”, etc. Aceste cuvinte ne spun ca prin singele varsat, Domnul Isus i-a impacat pe oameni cu Dumnezeu. Si acesta este un adevar amintit cu prisosinta in multe texte ale Noului Testament. Pavel spune ca prin Isus: “am capatat impacarea” (Rom. 5:11). Rezultatul crucificarii a fost ca i-a impacat si pe evrei si pe pagini cu Dumnezeu, facind astfel pace intre cele doua categorii de oameni (Efes. 2:14-16). Domnul Isus “ispasire pentru pacatele norodului” (Evrei 2:17).

Unul dintre cele mai frumoase pasaje care ne vorbesc despre impacarea lucrata de Domnul Isus se gaseste in cea de a doua scrisoare a apostolului Pavel catre Corinteni:

“Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi. Si toate lucrurile acestea sint de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El, prin Isus Hristos, si ne-a incredintat slujba impacarii; ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacind lumea cu Sine, netinindu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari” (2 Cor. 5:17-19).

In cel de al cincilea rind, moartea lui Hristos pe cruce a fost o demonstratie a dragostei lui Dumnezeu pentru oamenire. Acest adevar trebuie sa zadarniceasca orice incercare de a-l infatisa pe Dumnezeu numai ca pe un Judecator fara inima, despartindu-l arbitrar de Hristosul cel plin de mila. Scriptura afirma categoric ca oferirea lui Hristos a fost o lucrare a lui Dumnezeu insusi:

“Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.

“Fiindca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mintuita prin El” (Ioan 3:14-17).

“Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cind eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi” (Rom. 5:8).

Noul Testament este plin de admiratie fata de lucrarea Domnului Isus. El a venit ca om, si tot ca om s-a dus sa moara pentru ca pacatul oamenilor sa fie ispasit in El. Oferta Lui a fost inteleasa si apreciata de scriitorii Noului Testament. Pavel scrie: “ (Hristos) care m-a iubit si S-a dat pe Sine pentru mine” (Gal. 2:20). Moartea lui Hristos a fost marea demonstratie a dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

Mai este inca un aspect care a fost scos in evidenta de moartea lui Hristos la cruce, si anume acela ca Dumnezeu este drept si neprihanit. Acest lucru ni se explica in Romani 3:25-26:

“Pe El Dumnezeu L-a rinduit mai dinainte sa fie, prin credinta in singele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungei rabdari a lui Dumnezeu: pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incit, sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus”.

Exista doua interpretari are expresiei: “sa-Si arate neprihanirea Lui”. Anders Nygren din Suedia si R. C. H. Lenski din America sint de parere ca expresia arata “actul suveran justificator prin care Dumnezeu ii declara pe credinciosi neprihaniti si-i aseaza in aceasta categorie” (R. C. H. Lenski, Romans, (Columbus, Ohio: Wartburg, 1945), p. 260).

Dr. James Denney de la Free Church College din Glasgow, Scotia, este de parere ca expresia “sa-Si arate neprihanirea Lui” este “o revendicare a neprihanirii lui Dumnezeu care a putut fi pusa la indoiala in vremea Vechiului Testament, cind Dumnezeu a preferat sa nu ia masurile adecvate decisive pentru pedepsirea tuturor pacatosilor si tuturor pacatelor.

Ceea ce i se putea imputa lui Dumnezeu atunci, nu i se mai poate imputa astazi, cind singele lui Hristos a fost varsat ca pret de ispasire a tuturor pacatelor. Pavel … scoate in evidenta … ca aceasta ispasire adevereste caracterul permanent al neprihanirii lui Dumnezeu, neinteleasa de oameni in trecut, dar scoasa acum in evidenta de lucrarea facuta de Hristos.

Singele de la cruce a aratat deplin ca intre Dumnezeu si pacat nu exista nici un fel de cale de mijloc”. Golgota a aratat intregii lumi cit de serioasa este pentru Dumnezeu problema eliminarii pacatului din lume. Pentru atingerea acestui deziderat, El a fost gata sa mearga pina acolo ca Si-a dat singurul Sau Fiu la moarte, si inca moarte de cruce.

Advertisements

2 Comments

  1. […] “Astfel dar, deoarece copiii sint partasi singelui si carnii, tot asa si El insusi a fost (restul aici) […]

  2. […] “Astfel dar, deoarece copiii sint partasi singelui si carnii, tot asa si El insusi a fost (restul aici) […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: