Home » Subcapitole » Unirea cu Hristos

Unirea cu Hristos

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 10 other followers

Advertisements

Cei care nu sint crestini se inseala vazind in crestinism doar un set de reguli pentru viata, o anumita filosofie sau doar un numar de forme rituale si ceremonii. Cel mai distinct aspect care deosebeste crestinismul de toate cele de mai sus consta in invatatura ca la mintuire se poate ajunge doar printr-o unire desavirsita cu Isus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu. El s-a facut trup pentru ca prin moartea si invierea Lui glorioasa sa-i poata aduce pe oameni la Dumnezeu. Ideea ca cel credincios se afla in Hristos fiind unit cu El, strabate ca un fir rosu intreg Noul Testament.

Scrierile apostolului Ioan contin multe texte care ilustreaza unirea dintre cel credincios si Domnul sau. In rugaciunea Sa de mare preot din Ioan 17, Domnul Isus s-a rugat pentru ucenicii Sai astfel:

“Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si Noi simtem una, – Eu in ei, si Tu in Mine; – pentru ca ei sa fie in chip desavirsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan 17:22-23).

In cunoscutul discurs despre piinea vietii, Domnul Isus a spus:

“Cine maninca trupul Meu, si bea singele Meu, are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana si singele Meu este cu adevarat o bautura. Cine maninca trupul Meu si bea singele Meu, ramine in Mine, si Eu ramin in el. Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma maninca pe Mine, va trai si el prin Mine” (Ioan 6:54-57).

In celebra predica despre vita si mladitele ei, Domnul a spus:

“Pe orice mladita, care este in Mine si n-aduce roada, El o taie; si pe orice mladita care aduce roada, o curateste, ca sa aduca si mai multa roada. Acum voi sinteti curati, din pricina cuvintului, pe care vi l-am spus. Ramineti in Mine, si Eu voi raminea in voi. Dupa cum mladita nu poate aduce roada de la sine, daca nu ramine in vita, tot asa, nici voi nu puteti aduce roada, daca nu ramineti in Mine. Eu sint Vita, voi sinteti mladitele. Cine ramine in Mine, si in cine ramin Eu, aduce multa roada; caci, despartiti de Mine, nu puteti face nimic. Daca nu ramine cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca; apoi mladitele uscate sint strinse, aruncate in foc, si ard. Daca ramineti in Mine, si daca ramin in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da. Daca aduceti multa roada, prin aceasta Tatal Meu va fi proslavit; si voi veti fi astfel ucenicii Mei. Cum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi. Ramineti in dragostea Mea. Daca paziti poruncile Mele, veti raminea in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si ramin in dragostea Lui” (Ioan 15:2-10).

Dupa multi ani de zile, acelasi apostol Ioan avea sa scrie:

“Ce ati auzit de la inceput, aceea sa ramina in voi. Daca ramine in voi ce ati auzit de la inceput, si voi veti raminea in Fiul si in Tatal. Si fagaduinta, pe care ne-a facut-o El, este aceasta: viata vesnica” (1 Ioan 2:24,25).

Apostolul Pavel a scris mult despre unirea celui credincios cu Hristos (Marvin R. Vincent. Opera ciatta, p. 4. spune ca expresia in Isus Hristos apare de 48 de ori in scrierile lui Pavel. In Hristos apare de 34 de ori, iar expresia in Domnul de 50 de ori).:

“Nu stiti ca toti citi am fost botezati in Isus Hristos, am fost botezati in moartea Lui?” (Rom. 6:3).

“In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui. Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului; … Acum, daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El” (Rom. 6:5-8).
In alta epistola, Pavel scrie:

“Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El” (2 Cor. 5:21).

Apostolul marturiseste ca nu-si poate baza mintuirea pe nimic altceva decit pe unirea cu Hristos:

“Ba inca, si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa cistig pe Hristos, si sa fiu gasit in El, nu avind o neprihanire a mea, pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu, prin credinta. Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui si sa ma fac asemenea cu moartea Lui; ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea din morti” (Fil. 3:8-11).

Cu alte cuvinte, toti crestinii traiesc “in Hristos” si sint sfintiti “in Hristos Isus”. Nu este de mirare ca apostolul isi incepe epistola catre Efeseni cu cuvintele: “ … catre sfintii care sint in Efes si credinciosii in Hristos Isus” (Efes. 1:1). Pe cei din Filipi ii numeste: “… catre toti sfintii in Hristos Isus, care sint in Filipi” (Fil. 1:1). Epistola catre Coloseni este si ea adresata: “ … catre sfintii si fratii credinciosi in Hristos, care sint in Colose” (Col. 1:2).

Probabil ca cea mai frumoasa marturisire din Noul Testament despre locul central pe care-L ocupa Hristos in viata credinciosului este aceea facuta de Pavel in epistola adresata Filipenilor:

“Caci stiu ca lucrul acesta se va intoarce spre mintuirea mea prin rugaciunile voastre si prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos. Ma astept si nadajduiesc cu tarie ca nu voi fi dat de rusine cu nimic; ci ca acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslavit cu indrazneala in trupul meu, fie prin viata mea, fie prin moartea mea. Caci pentru mine a trai este Hristos, si a muri este un cistig. … As dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Hristos, caci ar fi cu mult mai bine” (Fil. 1:19-23).
Viata si credinta crestinului implica o unire in partasie cu Hristos, o bucurie care isi va cunoaste deplina implinire in veacul viitor. Iata cum a fost descrisa unirea cu Hristos lucrata de Duhul Sfint:

“Cind va veni Mingiietorul, Duhul adevarului are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si va va descoperi lucrurile viitoare. El Ma va proslavi, pentru ca va lua din ce este al Meu si va va descoperi. Tot ce are Tatal, este al Meu; de aceea am zis ca va lua din ce este al Meu si va va descoperi” (Ioan 16:13-15).

Unirea cu Hristos nu desfiinteaza integritatea personala si distinctia dintre personalitatea lui Hristos si personalitatea credinciosului. Hristos ramine Domnul slavei, iar crestinul ramine o creatura terestra. Unirea cu Hristos nu-l scuteste pe credincios de responsabilitatea personala in sfera sfinteniei. Hristos ramine Hristos, iar credinciosul este chemat la o viata de ucenicie. Unirea cu Hristos este mai degraba un atasament al credintei. A deveni crestin inseamna a te intoarce la Domnul. Gasim scris ca, dupa predicarea Evangheliei in orasul Antiohia “un mare numar de oameni au crezut si s-au intors la Domnul” (Fapte 11:21).

Cine are credinta a implinit conditia necesara pentru primirea lui Hristos in inima: “Cine va marturisi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramine in el, si el in Dumnezeu” (1 Ioan 4:15). Unirea cu Hristos se realizeaza printr-o lucrare a iubirii: “Dumnezeu este dragoste; si cine ramine in dragoste, ramine in Dumnezeu, si Dumnezeu ramine in el” (1 Ioan 4:16).

Iata ce scrie Petru despre Isus Hristos: “ … pe care voi Il iubiti fara sa-L fi vazut, credeti in El, fara sa-L vedeti, si va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita” (1 Petru 1:8). Apostolul Pavel se roaga pentru credinciosii din Efes:
“ … asa incit Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta; pentru ca, avind radacina si temelia pusa in dragoste, sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adincimea si inaltimea; si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu” (Efes. 3:17-19).

Desi se realizeaza prin credinta si iubire, unirea cu Hristos trebuie sa treaca dincolo de acestea doua, ajungind la o identificare deplina cu intentiile si vointa lui Hristos. Unirea cu Hristos produce o viata de totala ascultare:
“Prin aceasta stim ca sintem in El. Cine zice ca ramine in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus” (1 Ioan 2:5-6).

Apostolul Ioan mai scrie:

“Si porunca Lui este sa credem in Numele Fiului Sau Isus Hristos si sa ne iubim unii pe altii, cum ne-a poruncit El. Cine pazeste poruncile Lui, ramine in El, si El in el. Si cunoastem ca El ramine in noi prin Duhul, pe care ni L-a dat” (1 Ioan 3:23-24).

A fi in Hristos inseamna a fi un ucenic, un rob care se face una cu dorintele si idealurile stapinului sau: “Daca paziti poruncile Mele, veti raminea in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu, si ramin in dragostea Lui” (Ioan 15:10).

Mai exista si un al patrulea aspect al unirii cu Hristos; experimentarea unei re-actualizari spirituale a suferintelor, mortii si invierii Sale. Isus Hristos a murit literalmente si a inviat in trup. Noi retraim aceasta experienta a Lui pe care o simbolizam prin cufundarea si ridicarea din apa botezului:

“Nu stiti ca toti citi am fost botezati in Isus Hristos, am fost botezati in moartea Lui? Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi, sa traim o viata noua.

In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui. Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului” (Rom. 6:36).

Acest concept al identificarii cu Hristos pina acolo ca sa experimentam viata si suferintele Lui, ii era asa de scump apostolului Pavel, incit el ajunsese sa-si socoteasca suferintele drept o extindere a suferintelor Domnului:

“Ma bucur acum in suferintele mele pentru voi; si in trupul meu, implinesc ce lipseste suferintelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica” (Col. 1:24).

Unirea cu Hristos produce deci o dragoste plina de sacrificiu fata de ceilalti credinciosi din Biserica. Prin aceasta, cel credincios este si el gata sa-si dea viata pentru frati.

Uneori, unirea cu Hristos este prezentata in chip mistic si misterios, de parca intre Hristos si cel credincios s-ar desfasura ceva straniu si supranatural. Unii prezinta aceasta unire de parca ar fi vorba despre o pasare care se face una cu atmosfera in care zboara sau despre un peste care se identifica cu apa in care inoata. Noi credem ca este mult mai biblic sa vorbim despre unirea credinciosului cu Hristos in termeni de credinta, dragoste, ascultare si suferintele datorate vestirii Evangheliei mintuitoare.

Unirea cu Hristos nu este o problema de emotii ocazionale si nici nu este limitata la trairile extatice ale anumitor sfinti. Aceasta experienta este parte din viata de fiecare zi a fiecarui crestin care-L are pe Isus Hristos ca Domn si Mintuitor. Unirea cu Hristos este o realitate spirituala care nu depinde de ceea ce simtim noi. Sintem uniti cu Hristos chiar si atunci cind nu ne dam seama de acest fapt. Hristos ii primeste pe toti aceia care se intorc la El cu pocainta si credinta. El se identifica cu ei si se face Domnul si Mintuitorul lor:

“Cine crede in Fiul, are viata vesnica” (Ioan 3:36).
“Caci, dupa cum trupul este unul si are multe madulare, si dupa cum toate madularele trupului, macar ca sint mai multe, sint un singur trup, – tot asa este si Hristos. Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, … si toti am fost adapati dintr-un singur Duh” (1 Cor. 12:12-13).
“Caci toti sinteti fii ai lui Dumnezeu, prin credinta in Hristos Isus. Toti care ati fost botezati pentru Hristos, v-ati imbracat cu Hristos” (Gal. 3:26-27).
“Cine are pe Fiul, are viata” (1 Ioan 5:12).

Menno Simons ii descrie pe alesii lui Dumnezeu astfel: “Biserica lui Hristos, sfintii si preaiubitii Sai, care si-au spalat hainele in singele Mielului, care sint nascuti din Dumnezeu, calauziti de Duhul Sfint, care sint in Hristos si in care traieste Hristos, care aud si cred Cuvintul, care-I aud glasul si-I calca pe urme in smerenie si umilinta, care urasc raul si iubesc ceea ce este bine, care doresc sa- l apuce pe Hristos dupa cum si El i-a apucat pe ei, care sint noi fapturi in Hristos, carne din carnea Lui si os din oasele Lui, madulare ale trupului Sau spiritual” (Opere cmplete, I,pp. 161, 162).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: