Home » Subcapitole » Relatiile cu formele de guvernamint

Relatiile cu formele de guvernamint

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 10 other followers

Advertisements

Chiar si numai din faptul ca Biblia proclama suveranitatea lui Dumnezeu asupra istoriei se poate deduce foarte simplu ca El are un oarecare control asupra tuturor popoarelor. Aceasta deductie logica este sustinuta foarte elocvent de textul Scripturii. De exemplu, cind Daniel vorbeste cu imparatul Nebucadnetar, el ii spune:

“Deci tu imparate, esti imparatul imparatilor, caci Dumnezeul cerurilor ti-a dat imparatie, putere, bogatie si slava. El ti-a dat in miini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele cimpului si pasarile cerului, si te-a facut stapin peste toate acestea” (Dan. 2:37-38).

In Cartea profetului Ieremia gasim scris:

“Eu am facut pamintul, pe oameni, si dobitoacele care sint pe pamint, cu puterea Mea cea mare si cu bratul Meu intins, si dau pamintul cui Imi place” (Ier. 27:5).

Daniel ne da chiar o proclamare si mai directa a suveranitatii depline a lui Dumnezeu asupra guvernelor lumii:

“Hotarirea aceasta a fost luata in sfatul strajerilor si pusa la cale inaintea sfintilor, ca sa stie cei vii ca Cel Prea Inalt stapineste peste imparatia oamenilor, ca o da cui ii place, si inalta pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!” (Dan. 4:17).

A trebuit ca Nebucadnetar sa-si piarda mintile pina cind a ajuns “sa cunoasca ca Cel Prea Inalt stapineste peste imparatia oamenilor si o da cui vrea” (Dan. 4:25 cf 4:32).

Dupa ce s-a intimplat aceasta, Nebucadnetar a marturisit:

“Eu Nebucadnetar, am ridicat ochii spre cer, si mi-a venit mintea la loc. Am binecuvintat pe Cel Prea Inalt, am laudat si slavit pe Cel ce traieste vesnic, Acela a carui stapinire este vesnica, si a carui imparatie dainuieste din neam in neam. Toti locuitorii pamintului sint o nimica inaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamintului, si nimeni nu poate sa stea impotriva miniei Lui, nici sa-I zica: “Ce faci?” (Dan. 4:34-35).

Aceiasi ideie o gasim exprimata cum nu se poate mai categoric si de apostolul Pavel in epistola sa catre Romani:

“Oricine sa fie supus stapinirilor celor mai inalte; caci nu este stapinire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapinirile care sint, au fost rinduite de Dumnezeu” (Rom. 13:1).

Intrebarea care se ridica firesc este aceasta: In ce sens sint stapinirile acestei lumi “rinduite” de Dumnezeu. Cu siguranta nu in sensul ca Dumnezeu ingaduie numai ca oamenii cei mai buni sa ajunga la conducerea natiunilor. Mai mult, expresia “el este slujitorul lui Dumnezeu” (Rom. 13:6 cf. 13:4) aplicata dregatorului lumesc nu implica in nici un fel ca acest om ar fi un om cu mintuirea garantata sau ca el ar trebui ales intotdeauna numai din rindul celor mintuiti. Altfel, am putea vorbi despre existenta a doua planuri ale mintuirii: unul prin credinta in Hristos si al doilea prin ocuparea unor functii in aparatul de Stat. Asa ceva ar fi absurd.

Singurul sens in care demnitarii lumii sint slujitori ai lui Dumnezeu este acela ca ei indeplinesc pe pamint lucrari cu care Dumnezeu este de acord. In acelasi sens, asirienii pagini din vechime au fost nuiaua cu care si-a pedepsit Dumnezeu copiii (Isaia 10:5), nu in sensul ca ei au facut ceea ce era bine, ci in sensul ca Dumnezeu dorea ca evreii sa treaca prin pedeapsa. In suveranitatea Sa absoluta, Dumnezeu ii poate folosi pe oamenii rai impreuna cu toate faptele lor rele ca sa- Si duca la indeplinire planurile Sale desavirsit de bune, si pentru a pedepsi pe cei ce pacatuiesc. Acesta este sensul in care toate stapinirile omenesti sint subordonate lui Dumnezeu.

Cei ce pastreaza ordinea si rinduiala sociala nu sint ei insisi copii ai lui Dumnezeu, dar fac lucrarea lui Dumnezeu, devenind “slujitori ai lui Dumnezeu”, caci Dumnezeu vrea ca societatea sa fie caracterizata de ordine si disciplina, nu de violenta si haos.
Din mesajul Scripturii intelegem ca Dumnezeu vegheaza asupra procesului de promovare a diferitilor conducatori din lume. Aceasta poate insemna ca uneori El rinduieste ca anumite popoare sa aiba conducatori buni, iar alteori, ca sa le pedepseasca pacatul si lipsa de interes pentru mintuire, le daruieste altor natiuni conducatori rai. (Aceasta nu neaga in nici un fel realitatea ca anumite neamuri se pedepsesc singure prin pacat. In mod concret, exista anumite natiuni care,tolerind si incurajind anumite conditii pacatoase,permit unor oameni rai sa ia conducerea si sa-si exercite puterea de dominare asupra lor. Desi aceste natiuni “si-au facut-o cu mina lor”, asta nu inseamna ca suveranitatea lui Dumnezeu n-a fost la lucru. Desi El este cauza primara, Dumnezeu lucreaza prin desfasurarea “obiectiva” a evenimentelor)
S-a sugerat ca Dumnezeu a “rinduit” stapinirile care sint tot asa cum a “rinduit” si casatoria. El a asezat in inima omului dorinta dupa un tovaras cu care sa se insoteasca in viata. Tot asa, acelasi Dumnezeu a asezat in inimile oamenilor tendinta de a se grupa in comunitati sociale in care sa domneasca ordinea si disciplina.

Dumnezeu nu a vrut ca oamenii sa cutreiere suprafata pamintului “in haite” , ca animalele salbatice, si oricine contribuie la formarea sau promovarea unor astfel de comunitati sociale ordonate se afla chiar si fara sa-si dea seama in ascultare de “rinduielile” stabilite de Dumnezeu. Creatorul doreste ca oamenii sa traiasca impreuna ca fratii, sa aiba libertatea si posibilitatea de a se casatori si de a-si creste frumos copiii, libertatea de a se inchina divinitatii, libertatea de a putea trai in pace si prosperitate. Ca o incununare a acestor binecuvintari, Dumnezeu ni L-a daruit si pe Domnul Isus ca sa moara pentru mintuirea si sfintirea noastra. Foarte putini oameni au suficienta cunostinta despre istorie pentru a-si da seama cit progres social si moral a adus lumii crestinismul.

Care sint indatoririle de baza pe care le are un crestin fata de diferitele forme de guvernamint sub autoritatea carora traieste?

Una din ele este aceea de a-si plati taxele si impozitele care garanteaza intretinerea si buna functionare a guvernelor:

“Tot pentru aceasta sa platiti si birurile. Caci dregatorii sint niste slujitori ai lui Dumnezeu, facind necurmat tocmai slujba aceasta. Dati tuturor ce sinteti datori sa dati: cui datorati birul, dati-i birul; cui datorati vama, dati-i vama; cui datorati frica, dati-i frica; cui datorati cinstea, dati-i cinstea” (Rom. 13:6-7).

Nu putem refuza platirea taxelor pe motiv ca un anumit procent merge la producerea de armament. “Pacifistii” naivi care sustin aceasta parere se fac ca uita ca Pavel si-a scris epistola pe timpul lui Nero, unul dintre cei mai nebuni si mai neinfrinati cezari ai Romei! Este responsabilitatea oricarui crestin sa-si plateasca datoriile banesti fata de stat. Responsabilitatea folosirii acestor bani cade in sarcina dregatorilor” si ei vor fi judecati de Dumnezeu pentru aceasta.

O a doua responsabilitate a celor credinciosi fata de stapinire este mentionata de Pavel in cea dintii epistola a sa catre Timotei:

“Va indemn dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti cei ce sint inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea.

Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mintuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa fie mintuiti si sa vina la cunostinta adevarului” (1 Tim. 2:1-4).

Trebuie sa recunoastem ca mai toti crestinii sint deficitari in sectorul acesta. Foarte putini ne aducem aminte sa-i amintim in rugaciunile noastre si pe cei asupra carora apasa enorma sarcina de a hotari legile si prevederile care sa ne asigure noua pacea si bunastarea.

Cea de a treia obligatie a crestinilor fata de stat este aceea de a asculta si de a se supune legilor. Apostolul Pavel scrie:

“Oricine sa fie supus stapinirilor celor mai inalte; … cine se impotriveste stapinirii, se impotriveste rinduielii puse de Dumnezeu; si cei ce se impotrivesc, isi vor lua osinda. … De aceea trebuie sa fiti supusi nu numai de frica pedepsei, ci si din indemnul cugetului” (Rom. 13:1, 2, 5).

Crestinii trebuie sa fie cetateni de onoare ai tarii lor si trebuie sa se supuna legilor chiar si atunci cind unele dintre ele nu le sint prea pe plac. Singura exceptie de la aceasta regula este in cazul in care legile unui stat vin in conflict cu principiile din Cuvintul lui Dumnezeu. Atunci, crestinul trebuie sa se supuna autoritatii mai inalte a Cuvintului. Apostolii au trecut printr-o astfel de criza atunci cind Sinedriul a cautat sa-i opreasca de la predicarea Evangheliei:

“Si dupa ce i-au chemat, le-au poruncit sa nu mai vorbeasca cu nici un chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele lui Isus. Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis: “Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decit de Dumnezeu; caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit” (Fapte 4:18-20).

Apostolii au iesit dinaintea Sinedriului si si-au continuat propovaduirea, ceea ce a dus la rearestarea lor:

“Dupa ce i-au adus, i-au pus inaintea Soborului. Si marele preot i-a intrebat astfel: “Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul sa nu invatati pe norod in Numele acesta? Si voi iata ca ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra, si cautati sa aruncati asupra noastra singele acelui om”. Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: “Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decit de oameni!” (Fapte 5:27-29).

Cea de a patra obligatie a crestinilor fata de stat este aceea de a da cinste si respect dregatorilor. Apostolul Pavel scrie:

“Dati tuturor ce sinteti datori sa dati: cui datorati birul, dati-i birul; cui datorati vama, dati-i vama; cui datorati frica, dati-i frica; cui datorati cinstea, dati-i cinstea” (Rom. 13:7).

Petru scrie si el:

“Cinstiti pe toti oamenii, iubiti pe frati; temeti-va de Dumnezeu; dati cinste imparatului!” (1 Petru 2:17).

Trebuie sa subliniem faptul ca exista o mare deosebire intre Biserica si Stat. Statul este compus din toti oamenii, buni si rai, pacatosi si sfinti, membrii ai Bisericii si oameni ai lumii. In stat devii cetatean prin nasterea fireasca, in timp ce in Biserica se intra numai printr-o nastere din Dumnezeu. Slujba statului este aceea de a mentine ordinea si disciplina, in timp ce menirea Bisericii este aceea de a-i conduce pe oameni la Hristos si la mintuire. Statul are autoritate asupra oamenilor prin legi, Biserica foloseste ca ghid Cuvintul lui Dumnezeu. Statul presupune un regim de disciplina impus prin amenzi, tribunale, inchisori si chiar pedeapsa cu moartea, in timp ce Biserica se margineste sa mearga doar pina la excomunicarea celui ce staruieste in pacat si refuza sa se pocaiasca. Statul are in fruntea lui un grup de oameni, Biserica Il are ca autoritate suprema pe insusi Isus Hristos. Statul exista, dar va dispare din lume la venirea lui Isus Hristos. Biserica exista acum doar intr-o forma atenuata si-si va primi la venirea Domnului intreaga autoritate si stapinire. Biserica nu va disparea niciodata. Destinul ei este sa intre in “odaia de nunta” a Mielului si sa-si traiasca tainica ei unire cu Fiul lui Dumnezeu.

Exista functii ale formelor guvernamentale in care nu au ce cauta crestinii? La aceasta intrebare se poate raspunde si foarte greu si foarte usor. Fara sa ne lasam atrasi in rationamente complicate, ne vom margini sa spunem ca fiecare crestin trebuie sa se lase calauzit de Duhul lui Dumnezeu in aceasta problema. Prioritatea numarul unu a celui credincios este si trebuie sa ramina proclamarea Evangheliei mintuitoare a lui Hristos si viata de marturie. Daca ocuparea unei anumite functii stirbeste cu ceva aceste prioritati, crestinul trebuie sa o refuze. Cind intre Stat si Hristos se ivesc contradictii, crestinul trebuie sa se limiteze la perimetrul unei totale ascultari de Domnul.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: