Home » Subcapitole » Pneumatologie

Pneumatologie

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 10 other followers

Advertisements

Dupa ce am aruncat o privire asupra dificilului subiect al “trinitatii” intr-unul din capitolele anterioare, ne vom concentra acum atentia asupra felului in care ne vorbeste Scriptura despre cea de a treia persoana a trinitatii: “Duhul Sfint”. Cea de a doua afirmatie din cartea Genezei este urmatoarea:

“Si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor” (Gen. 1:2).

Aceasta este cea dintii mentionare a Duhului Sfint in Biblie. In legatura cu relatia dintre Duhul Sfint si procesul creatiei, Iov afirma: “Suflarea Lui insenineaza cerul” (Iov 26:13) (“a impodobit cerurile” – in original).

Exista o relatie directa intre prezenta Duhului si existenta vietii. Iata ce declara Dumnezeu in fata totalei depravari a omului, pe vremea lui Noe: “Duhul Meu nu va raminea pururea in om, caci si omul nu este decit carne pacatoasa: totusi zilele lui vor fi de o suta doua zeci de ani” (Gen. 6:3). Verbul din limba ebraica tradus aici prin “nu va raminea” sau “nu se va lupta” poate avea si intelesul de “a judeca” sau “a stapini”. Ideea textului este ca fiinta umana a decazut in asa masura sub dominarea firii pamintesti si a poftelor incit nu mai are nici un rost ca Duhul lui Dumnezeu sa mai incerce sa recapete stapinirea asupra launtrului uman. Singura solutie ramasa atunci a fost distrugerea totala a omenirii printr-o pedeapsa de proportii cataclismice: potopul.

O alta lucrare a Duhului Sfint in Vechiul Testament este asociata cu priceperea supranaturala daruita de Dumnezeu lui Betaleel cu ocazia construirii cortului intilnirii. Iata ce declara Dumnezeu:

“L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de intelepciune, pricepere, si stiinta pentru tot felul de lucrari, i-am dat putere sa nascoceasca tot felul de lucrari mestesugite, sa lucreze in aur, in argint si in arama, sa sape in pietre si sa le lege, sa lucreze in lemn, si sa faca tot felul de lucrari” (Exod 31:3-5).

Tot prin Duhul Sfint, Dumnezeu a ridicat in Israel niste izbavitori din vremuri grele, numiti si Judecatori. Din numarul acestora au facut parte Ghedeon (Jud. 6:34), Iefta (Jud. 11:29) si Samson (Jud. 14:19; 15:14, etc). Acelasi Duh Sfint este amintit in citeva pasaje ca fiind sursa inspiratiilor profetice (Num. 11:29; 1 Sam. 10:6, 10).
Desi multi comentatori sint de parere ca in vremea Vechiului Testament numai anumiti oameni alesi sa activeze ca imparati, profeti, judecatori si preoti au avut Duhul Sfint, exista referinte in textul Scripturii care ne fac sa credem ca o anumita masura de lucrare a Duhului Sfint s-a rasfrint continuu asupra tuturor copiilor lui Israel. In zguduitoarea rugaciune de pocainta rostita de Ezra citim:

“In indurarea Ta fara margini, nu i-ai parasit in pustie, si stilpul de nor n-a incetat sa-i calauzeasca ziua pe drum, nici stilpul de foc sa le lumineze noaptea drumul, pe care aveau sa-l urmeze. Le-ai dat Duhul Tau cel bun, ca sa-i faca intelepti; n-ai indepartat mana Ta de la gura lor, si le-ai dat apa sa-si potoleasca setea” (Neemia 9:19-20).
Caracterul omniprezent al Duhului Sfint este exprimat cum nu se poate mai frumos in continutul psalmului 139

“Unde ma voi duce departe de Duhul Tau,
si unde voi fugi departe de Fata Ta?
Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo;
daca ma voi culca in locuinta mortilor,
iata-Te si acolo;
daca voi lua aripile zorilor,
si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii,
si acolo mina Ta ma va calauzi,
si dreapta Ta ma va apuca.
Daca voi zice:
“Cel putin intunerecul ma va acoperi,
si se va face noapte lumina dimprejurul meu!”
Iata ca nici chiar intunerecul nu este intunecos pentru Tine;
ci noaptea straluceste ca ziua,
si intunerecul ca lumina” (Ps. 139 7-12).

O alta referinta despre Duhul Sfint in Vechiul Testament se poate gasi in profetiile mesianice. Iata ce a fost implinit peste ani in persoana Domnului Isus:

“Apoi o Odrasla va iesi din tulpina lui Isai,
si un Vlastar va da din radacinile lui.
Duhul Domnului Se va odihni peste El,
duh de intelepciune si de pricepere,
duh de sfat si de tarie,
duh de cunostinta si de frica de Domnul.
Placerea Lui va fi frica de Domnul” (Isaia 11:1-3).

Si inca:

“Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine,
caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti:
El; M-a trimes sa vindec pe cei cu inima zdrobita,
sa vestesc robilor slobozenia
si prinsilor de razboi izbavirea;
sa vestesc un an de indurare al Domnului,
si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru;
sa mingii pe toti cei intristati;
sa dau celor intristati din Sion,
sa le dau o cununa imparateasca in loc de cenusa,
un untdelemn de bucurie in locul plinsului,
o haina de lauda in locul unui duh mihnit,
ca sa fie numiti: “terebinti ai neprihanirii”,
“un sad al Domnului ca sa slujeasca spre slava Lui” (Isaia 61:1-3).

Este bine sa tinem minte ca toti crestinii de astazi citesc Vechiul Testament in lumina deplinei revelatii a Noului Testament si pot pricepe in textul Scripturii lucruri neintelese de cei din vechime. Nu trebuie sa credem ca pentru Iudei personalitatea Duhului Sfint era la fel de evidenta ca si pentru crestinii din Biserica. Acolo unde noi astazi gasim referiri la Duhul Sfint, cei din Israel vedeau adesea numai un fel de aluzii la Dumnezeu sau la actiunile Sale. Suflarea unui om este doar un produs al fiiintei lui si tot asa prin Duhul lui Dumnezeu evreii nu intelegeau decit o dovada a prezentei lui Dumnezeu in anumite actiuni sau situatii.

Cind ne apropiem de continutul Noului Testament, lumina revelatiei divine devine mult mai patrunzatoare si personalitatea Duhului Sfint, ca cea de a treia persoana distincta a Sfintei Treimi, ne apare in toata frumusetea Sa. Noul Testament ne spune ca Duhul Sfint calauzeste (Ioan 16:13; Rom. 8:14), comunica (Apoc. 2:7), cerceteaza (1 Cor. 2:10), mijloceste in rugaciune (Rom. 8:26, 27), regenereaza (Ioan 3:5, 6; Tit 3:5), marturiseste despre Hristos (Ioan 15:26), da invatatura (Ioan 14:26), calauzeste Biserica (Fapte 13:2), convinge de pacat (Ioan 16:7-11), imputerniceste pentru anumite slujbe in Biserica (Fapte 20:28), daruieste daruri spirituale (1 Cor. 12:7-9) si poate fi intristat prin pacat (Efes. 4:30). Astfel de activitati pot fi infaptuite numai de catre o persoana.

In ce priveste puterea de convingere pe care o poate exersa Duhul Sfint asupra oamenilor, iata ce ne spune Domnul Isus:

“Totusi, va spun adevarul: “Va este de folos sa Ma duc; caci daca nu Ma duc Eu, Mingiietorul nu va veni la voi; dar daca Ma duc, vi-L voi trimete. Si cind va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata.
In ce priveste pacatul: fiindca ei nu cred in Mine;
in ce priveste neprihanirea: fiindca Ma duc la Tatal si nu Ma veti mai vedea;
in ce priveste judecata: fiindca stapinitorul lumii acesteia este judecat” (Ioan 16:7-11).

Despre lucrarea de regenerare citim:

“Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. … Vintul sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din 
Duhul” (Ioan 3:5-8).

Despre aceiasi lucrare scrie si Pavel, care ne spune ca Dumnezeu nu ne-a mintuit “pentru faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfint, pe care L-a varsat din belsug peste noi, prin Isus Hristos, Mintuitorul nostru” (Tit 3:5).

Noul Testament ne spune ca Duhul Sfint este acela care-i adauga pe oameni la Biserica, convingindu-i mai intii de starea lor de vinovatie si pregatindu-i pentru primirea mintuirii prin credinta in Isus si dindu-le apoi ungerea sfinta:

“Caci dupa cum trupul este unul si are mai multe madulare, si dupa cum toate madularele trupului, macar ca sint mai multe, sint un singur trup, tot asa este si Hristos. Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi, si toti am fost adapati dintr-un singur Duh” (1 Cor. 12:12-13).

Nicaieri nu intilnim in Noul Testament convertiti la Hristos care sa mai astepte inca o lucrare a Duhului Sfint. Nu exista crestini care sa nu fi primit inca Duhul si nimeni nu poate zice Hristos este Domnul decit prin Duhul Sfint. Pavel afirma ca “daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui” (Rom. 8:9).

Noul Testament cuprinde foarte multe pasaje care ne vorbesc despre 
lucrarea de sfintire pe care o face Duhul Sfint. In epistola sa catre 
Galateni, Pavel scrie:

“Zic dar: “Umblati cirmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamintesti. Caci firea paminteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamintesti: sint lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti. Daca sinteti calauziti de Duhul, nu sinteti sub Lege. … Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blindetea, infrinarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sint ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea paminteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Daca traim prin Duhul sa si umblam prin Duhul” (Gal. 5:16-25).

Inainte de rastignirea Sa, Domnul Isus le-a facut ucenicilor o promisiune: “V-am spus aceste lucruri cit mai sint cu voi. Dar Mingiietorul, adica Duhul Sfint, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:25-26).

Iar apostolul Pavel le scrie credinciosilor din Corint:

“Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit
si la inima omului nu s-au suit,
asa sint lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

“Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau. Caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adinci ale lui Dumnezeu … Si vorbim despre ele nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca, ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfint, intrebuintind o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti.”

“Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci, pentru el, sint o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuiesc judecate duhovniceste. Omul duhovnicesc, dimpotriva, poate sa judece totul, si el insusi nu poate fi judecat de nimeni. Caci “cine a cunoascut gindul Domnului, ca sa-I poata da invatatura?” Noi avem insa gindul lui Hristos” (1 Cor. 2:9-16).

Apostolii Domnului au avut convingerea ferma ca fiecare crestin este invatat direct de Duhul Sfint si poate fi instruit in tainele cunoasterii voii lui Dumnezeu. Pavel scrie:

“Cit despre dragostea frateasca, n-aveti nevoie sa va scriem; caci voi singuri ati fost invatati de Dumnezeu sa va iubiti unii pe altii” (1 Tesal. 4:9).

Iar apostolul Ioan adauga:

“V-am scris aceste lucruri in vederea celor ce cauta sa va rataceasca. Cit despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El, ramine in voi, si n-aveti trebuinta sa va invete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va invata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramineti in El, dupa cum v-a invatat ea” (1 Ioan 2:26-27).

Noul Testament il prezinta pe fiecare crestin ca fiind un obiect al dragostei si milei lui Dumnezeu, uns cu ungerea Duhului Sfint, aflat sub lucrarea de sfintire si de imputernicire a Duhului, si putind fi sigur de o mintuire desavirsita si vesnica. Altfel spus, Dumnezeu si-a pus sigiliul de proprietate asupra tuturor celor pe care i-a chemat in Imparatia Sa prin faptul ca le-a dat Duhul si darurile Sale (Rom. 8:23; 2 Cor. 1:22; 5:5; Efes. 1:14; 4:30).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: