Home » Subcapitole » O viata crestina de biruinta

O viata crestina de biruinta

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 10 other followers

Advertisements

Prezervarea sfintilor in har si perseverenta sfintilor in har sint cele doua fete ale aceleiasi monede. Cind amindoua exista, cel credincios trece biruitor prin toate, bucurindu-se de resursele unui Dumnezeu atotputernic.

Dumnezeu voieste ca toti copiii Sai sa experimenteze o viata imbelsugata si fericita. In Cuvintul Sau, El ne-a lasat scris care sint pasii pe care trebuie sa-i facem pentru a umbla pe o astfel de cale. Care sint deci “regulile”?

1. Cea dintii dintre toate este credinta personala in Hristos ca Domn si Mintuitor personal. Exista unii care au pretins ca poti exista si ca “crestin ascuns”, nemarturisit pe fata. Aceasta parere este o obraznicie si nu are nici un fel de suport biblic. Cine se complace in anonimat si in tacere va ajunge ca apostolul Petru care s-a lepadat de Domnul de trei ori (Marcu 14:66-72) sub presiunea “circumstantelor”. Domnul Isus a spus categoric:

“De aceea, pe orisicine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri” (Mat. 10:32-33).

Chiar si necrestinii il respecta mai mult pe cel ce-si martiriseste deschis credinta decit pe cel ce se preface.

2. Cine vrea sa se bucure de o viata spirituala imbelsugata trebuie neaparat sa renunte la orice pacat de care este constient. Biblia ne spune ca pacatul este o realitate teribila, un pericol constant pentru orice copil al lui Dumnezeu atita timp cit mai raminem in trup. Nu poti fi si cu Dumnezeu si cu pacatul. Nimeni nu poate sluji la doi stapini. Cine a invatat sa spuna un categoric NU pacatului are deschisa poarta catre bucuriile mintuirii. Puterea de a te impotrivi ispitelor se capata mai ales printr-o viata sistematica de rugaciune.

3. O a treia conditie a vietii din belsug este partasia cu Dumnezeu prin rugaciune. Cine se roaga face mult mai mult decit sa ceara necurmat ceva de la Domnul. Adevarata rugaciune este mult mai mult decit o continua milogeala. Clipele de rugaciune sint ocazii de partasie adinca. Starea credinciosului in rugaciune este unul dintre cele mai bune barometre ale vietii lui spirituale.

4. O a patra conditie a binecuvintarilor este citirea, memorarea, si meditarea asupra Cuvintului sfint. Cei mai mari oameni din istoria poporului lui Dumnezeu au fost credinciosi care au cunoscut foarte amanuntit Biblia. Despre Luther se spune ca petrecea cel putin patru ore pe zi in citire, meditatie si rugaciune.

5. Biserica de astazi are nevoie de apologeti care sa stie cum sa raspunda filosofiilor la moda. Crestinismul este mai mult decit un simplu bilet de intrare in cer. Invatatura crestina este destinata sa fie “sarea pamintului” si “lumina lumii”. Viata celor credinciosi se desfasoara in mijlocul oamenilor si Biserica are nevoie, ca in toate secolele trecute, de oameni care sa formuleze raspunsuri adecvate tuturor crizelor si problemelor sociale.

6. Nu poate fi vorba de biruinta crestina, daca cineva nu iubeste partasia celorlalti credinciosi. Mintuirea nu se traieste de unul singur. Hristos ne-a asezat unul linga altul, asemenea madularelor dintr-un trup. Cine se izoleaza de ceilalti, se lipseste de nenumarate izvoare de binecuvintare. Deasemenea, cine sare din loc in loc, intr-o neostoita cautare dupa “adunarea desavirsita”, nu va gasi nicaieri implinirea.

Adevarata bucurie nu este aceea de a primi, ci de a da. Cine vrea sa simta ca traieste, trebuie sa se aseze in slujire in mijlocul unei Biserici si sa caute din toata inima sa le fie de folos fratilor.

7. O alta conditie pentru gustarea unei vieti imbelsugate este intrarea in lucrarea de marturisire a Evangheliei. Asa cum am spus si mai sus, mintuirea nu este doar un bilet de intrare in cer. Ea este si certificatul care ne califica pentru lucrarea de mintuire a altora. Fiecare crestin este un ambasador al lui Hristos. Exista o bucurie pe care o traieste tot cerul atunci cind cineva se intoarce la Domnul si cine vrea sa o guste trebuie sa vesteasca Evanghelia.

8. Dumnezeu nu da binecuvintarile Sale decit celor smeriti. Cine vrea sa fie placut Domnului trebuie sa fuga de mindrie si de orgoliu. Este bine sa stim cum sa nu cadem in “osinda diavolului” (1 Tim. 3:6). Desi textul vorbeste despre pericolul acesta pentru cei tineri, mindria ramine inamicul cu care va trebui sa ne infruntam toata viata.

9. Fiecare crestin trebuie sa caute sa fie o influenta pozitiva in societate. Desi preocuparea noastra de capetenie ramine marturia despre Hristos, asta nu inseamna ca el este chemat sa exercite asupra celor din jur doar o influenta religioasa ingusta. Desi Biserica, ca intreg, trebuie sa stea departe de treburile lumii, credinciosii individuali sint chemati sa fie activi in stabilirea unei ordini cit mai bune si mai juste in lume.

10.Cine vrea sa primeasca binecuvintare de la Domnul trebuie sa se obisnuiasca cu darnicia. Orice crestin trebuie sa dea ordonat si sistematic pentru lucrarea Domnului. Darnicia trebuie sa fie neconditionata, cu spirit de sacrificiu si proportional cu venitul primit de la Domnul. Regula cu a zecea parte nu este suficienta. Cu cit mai mare este venitul, cu atit trebuie sa dam Domnului o parte mai mare din el. Daca macar jumatate din numarul crestinilor ar da Domnului ceea ce se cuvine, s-ar putea dubla numarul misionarilor care colinda lumea.

11. O alta influenta covirsitoare asupra starii noastre spirituale o au prieteniile si tovarasiile noastre. Cine se asociaza cu oameni de o spiritualitate indoielnica da dovada el insusi de o periculoasa lipsa de crestere. Sfirsitul unor astfel de relatii va fi intotdeauna o stare caldicica, lipsita de adevarate binecuvintari ale credintei.

12. Cine vrea sa se bucure de Hristos trebuie sa stie sa aleaga din lumea inconjuratoare numai acele lucruri, preocupari si distractii in care s-ar simti bine si Domnul. Fumatul, bautura, filmele discutabile, muzica desantata, cartile cu subiecte pacatoase, si alte astfel de ocazii de a te rupe de Hristos trebuie evitate sistematic.

13. Exista o cruce care ne asteapta pe fiecare dintre noi. Cine merge dupa Hristos trebuie sa se obisnuiasca cu purtarea crucii. Domnul Isus a purtat crucea pentru mintuirea noastra, noi trebuie sa ne purtam crucea pentru a ne tine departe de pacat si pentru a ne duce pina la capat marturia noastra crestina inaintea lumii. Cine fuge de orice fel de suferinta pentru Evanghelie, nu va gusta prea multa implinire duhovniceasca. Domnul Isus ne-a indemnat sa calcam pe urmele Sale.

14. Cine vrea sa fie fericit, trebuie sa invete sa nu se mai ingrijoreze. Credinciosul poate avea incredere in Domnul si Mintuitorul lui. Tot asa cum ne-am increzut in Hristos pentru iertarea pacatelor noastre, trebuie sa invatam sa ne incredem in El si pentru calauzire si pentru asigurarea suportului zilnic. Dumnezeu s-a angajat sa ne poarte poverile si sa nu ingaduie sa fim ispititi peste puterile noastre.

15. Cine vrea sa creasca in binecuvintarile duhovnicesti trebuie sa stie sa cultive in viata sa roada Duhului Sfint. Cel credincios trebuie sa se predea deplin lui Dumnezeu, urmarind in smerenie sa semene in fiecare zi mai mult cu Domnul Isus.

Cu alte cuvinte, nici un crestin nu ar trebui sa uite ca se afla intr-un proces continuu de crestere. Trebuie sa ne deprindem sa cautam: “dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, facerea de bine, credinciosia, infrinarea poftelor, etc” (Gal 5:22).

16. Crestinul trebuie sa invete ca Cel ce poate da viata de calitatea vesniciei este numai Dumnezeu. El va afla din trista experienta ca de indata ce va incepe sa se increada in sine si in puterile sale ca sa traiasca dupa voia Domnului, va cadea.

17. Aveti grija la “amanunte”. “Vulpile mici strica viile in floare”, spune Scriptura. Nu exista lucruri neinsemnate. Cine este credincios in lucrurile mari, trebuie sa aiba grija sa fie la fel de credincios si in lucrurile mici. Multi crestini s-au racit in dragostea lor pentru Domnul si au ajuns sa umble in pustiul saraciei duhovnicesti pentru ca au fost crestini doar in lucrurile majore, luindu-se dupa lume in aspectele minore ale vietii.

18. “Crede in incredintarea ta si indoieste-te de indoiala”. Este normal sa fim atacati de valuri de necredinta, dar trebuie sa invatam sa stam agatati de ancora nadejdii. Fiecare crestin trebuie sa treaca prin “vai ale mortii” unde i se va pune credinta la incercare. Citeodata Dumnezeu se indeparteaza de noi pentru a ne lasa sa experimentam singuratatea si pentru a ne vedea ca Il cautam din toata inima.

Cele doua “reguli” care urmeaza au fost indeobste neglijate de asa numita “crestinatate” istorica. Este cazul de aceea sa le examinam cu si mai multa atentie.

19. Cel ce vrea sa se bucure de bucuriile Domnului trebuie sa se abtina de la practicarea violentei, chiar si atunci cind le este periclitata viata. Domnul Isus ne-a spus:

“Ati auzit ca s-a zis: “Ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte”. Dar Eu va spun: Sa nu va impotriviti celui ce va face rau. Ci, oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. Orisicui vrea sa se judece cu tine, si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila de loc, mergi cu el doua. Celui ce-ti cere, da-i; si nu intoarce spatele celui ce vrea sa se imprumute de la tine. Ati auzit ca s-a zis:”Sa iubesti pe aproapele tau, si sa urasti pe vrajmasul tau.”Dar eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvinati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va urasc, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paginii nu fac la fel? Voi fiti dar desavirsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavirsit” (Mat. 5:38-48).

Un pasaj asemanator se afla in Evanghelia lui Luca (Luca 6:27-36). Cind S-a aflat inaintea lui Pilat la judecata, Domnul Isus a zis:

“Imparatia Mea nu este din lumea aceasta… Daca ar fi Imparatia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat in miinile Iudeilor; dar acum, Imparatia Mea nu este de aici” (Ioan 18:36).

Apostolul Pavel le-a spus celor din Roma:

“Binecuvintati pe cei ce va prigonesc: binecuvintati si nu blestemati. Bucurati-va cu cei ce se bucura; plingeti cu cei ce pling. Aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii. Nu umblati dupa lucrurile inalte, ci ramineti la cele smerite. Sa nu va socotiti singuri intelepti. Nu intoarceti nimanui rau pentru rau. Urmariti ce este bine, inaintea tuturor oamenilor. Daca este cu putinta, intrucit atirna de voi, traiti in pace cu toti oamenii. Prea iubitilor, nu va razbunati singuri, ci lasati sa se razbune minia lui Dumnezeu; caci este scris: “Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati”, zice Domnul. Dimpotriva: daca ii este foame vrajmasului tau, da-i sa manince; daca-i este sete, da-i sa bea; caci daca vei face astfel, vei gramadi carbuni aprinsi pe capul lui”. Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine” (Rom. 12:14-21).

In cea de a doua sa epistola catre Corinteni, Pavel scrie:

“Macar ca traim in firea paminteasca, totusi nu ne luptam calauziti de firea paminteasca. Caci armele cu care ne luptam noi, nu sint supuse firii pamintesti, ci sint puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile. Noi rasturnam izvodirile mintii si orice inaltime care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu; si orice gind il facem rob ascultarii de Hristos” (2 Cor. 10:3-5).

Fara nici o indoiala, crestinismul istoric nu a tinut seama de aceste texte. Cruciadele, Inchizitia si razboaiele declarate de Biserica catolica “sfinte” sint tot atitea dovezi despre acceptarea violentei fizice pentru rezolvarea unor probleme spirituale. In spatele acestor lupte se ascundeau insa, nu interesele adevarate ale Bisericii lui Hristos, ci interesele egoiste si orgolioase ale unor conducatori politici sau eclesiastici. (Nota: Este important sa aratam aici ca Ioan Botezatorul nu s-a pronuntat pentru desfiintarea armatei sau pentru iesirea din rindurile ei. Cind “niste ostasi” au venit la el ca sa il intrebe cum sa-si traiasca pocainta, Ioan le-a spus doar atit: “Sa nu stoarceti nimic de la nimeni prin amenintari, nici sa nu invinuiti pe nimeni pe nedrept, ci sa va multumiti cu lefurile voastre” (Luca 3:14). Este clar ca, in plan social, toate popoarele au deocamdata nevoie de militie si armata. Crestinii pot si trebuie sa-si dea aportul la aceste forte care apara rinduielile si ordinea, ca niste reprezentanti ai lui Dumnezeu (Rom. 13:1-4). De altfel, imparatul Constantin a preferat crestinismul ca religie de stat tocmai pentru ca legiuinile romane erau pline de ostasi care trecusera deja la crestinism).

20. O alta atitudine recomandata de Noul Testament, dar neglijata de “crestinatate” a fost si este separarea de lume. Invatatura aceasta a fost enuntata de Domnul Isus si definita apoi de apostolii Pavel si Ioan:

“Le-am dat Cuvintul Tau si lumea i-a urit, pentru ca ei nu mai sint din lume, dupa cum Eu nu sint din lume. Nu Te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau. Ei nu sint din lume, dupa cum nici Eu nu sint din lume” (Ioan 17:14-16). “Va indemn dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfinta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca. Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavirsita”.
“Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamintesti, pofta ochilor, si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume” (1 Ioan 2:15-16).

Este convingerea noastra ca de prea multe ori crestinii se lasa atrasi prea usor spre o viata si spre o etica “contemporana” cu standarde ne- biblice. Cei ce apartin lui Dumnezeu si au cetatenia in cer trebuie sa se deosebeasca de lume in felul in vorbire, in distractii, in atitudinea fata de cultura, in grija si preocuparea fata de propriul trup,, in chestiunea podoabelor, in felul in care tinerii se imprietenesc si se casatoresc, in atitudinea fata de avere si mijloacele de dobindire a ei, in atitudinea fata de Stat, si in felul in care privesc problemele spirituale.

Lumea de astazi exercita o presiune extraordinara asupra Bisericii. Oamenii din lume ar vrea sa transforme crestinismul intr-un fel de categorie filosofica preocupata mai mult de influentarea artelor frumoase decit de viata de fiecare zi. Lumea ar vrea ca Biserica sa se concentreze asupra convingerilor ei doar o singura ora pe zi, si aceea doar in incinta zidurilor locasurilor de cult. Spiritul lumii ar vrea sa inchida crestinismul in perimetrul cladirilor Bisericilor ca in niste veritabile “rezervatii”. Separarea de lume nu inseamna insa asa ceva. Hristos ne-a chemat sa fim o cetatuie asezata pe un munte, o lumina care sa lumineze in intunerec. Faptul ca noi ne-am hotarit sa nu ne “potrivim chipului veacului acestuia” va trebui sa ramina caracteristica intregii noastre vieti, cu toate ca aceasta ne va atrage “ura” din partea lumii. Crestinii nu cauta sa fie “altfel”, doar pentru a fi deosebiti de cei din lume. Ei au insa datoria sa fie “altfel” ori de cite ori “chipul veacului acestuia” se indeparteaza de chipul lui Hristos. De fapt, noi nu ne preocupam sa nu semanam cu lumea, ci doar sa fim asemenea lui Hristos: “Cine zice ca ramine in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Hristos” (1 Ioan 2:6).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: