Home » Subcapitole » Nasterea din nou

Nasterea din nou

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 10 other followers

Advertisements

Nasterea din nou sau regenerarea este acea lucrare a harului divin prin care Dumnezeu aseaza in credinciosul convertit o natura noua, dumnezeiasca care mosteneste viata vesnica si o inclinatie categorica spre sfintenie.

Din punctul lui Dumnezeu de vedere, omul nu poate fi nici “educat”, nici “reformat”. Singura posibilitate de recuperare este re-generarea lui prin Duhul Sfint. Nasterea din nou este amintita in multe locuri si in multe feluri in Scriptura. Transformarea aceasta este numita fie nasterea din nou (Ioan 3:3), fie a fi taiat imprejur cu inima (Rom. 2:29), imbracarea cu omul cel nou (Efes. 4:24; Col. 3:10), luminarea ochilor inimii (Efes. 1:18), spalarea prin Duhul (1 Cor. 6:11), spalarea nasterii din nou (Tit 3:5), luminarea inimii (2 Cor. 4:6), preschimbarea intr-o faptura (creatie, “Ctisis”) noua (2 Cor. 5:17; Gal. 6:15), inima stropita si curatita de un cuget rau (Evrei 10:22), inviere impreuna cu Hristos (Rom. 6:4; Col. 2:12; 3:1), etc.

Nasterea din nou este unica posibilitate de inlaturare a consecintelor caderii in pacat si a totalei depravari a naturii umane. Dupa caderea in pacat, omul a devenit egoist si corupt, aflat intr-o imposibilitate de se impotrivi pornirilor pacatoase din firea paminteasca. Aceasta stare este caracterizata prin inclinarea obsesiva a tuturor oamenilor spre placerile trupului, intr-o cautare permanenta dupa fericirea si comoditatea personala. In sine insusi, trupul nu este nici bun, nici rau. Situatia lui se poate compara cu aceea a clapelor pianului; atunci cind un maestru le atinge, ele scot sunete dumnezeiesti, dar daca intra pe mina unor descreierati, ele scot dizarmonii jalnice si chinuitoare. Cind trupul, creat de Dumnezeu a fost sub conducerea unei personalitati aflate in ascultarea de Domnul, viata lui a fost desavirsita, dar cind, dupa cadere, trupul a intrat sub dominarea unei personalitati pervertite prin pacat, viata lui s-a transformat in moarte. Cheia intregii probleme este puterea care anima viata trupului (“anima” = inima in limba latina). Scriptura ne spune ca “inima” omului este marea problema a vietii. Dumnezeu vrea sa aseze o “inima noua” in fiecare dintre noi.

Exista o straveche istorioara despre un propietar de sclavi care s-a convertit la crestinism. Cineva l-a intrebat pe unul din robii lui ce s-a intimplat cu stapinul. Replica a fost: “Pe legea mea ca nu stiu! Pe dinafara este acelasi om, are aceeasi piele, dar pe dinauntru este un altfel de om”. Nasterea din nou produce in om o noua stare in care el isi da seama cit de mult are nevoie de indurarea lui Dumnezeu. Aceasta il face pe el insusi indurator si plin de intelegere fata de altii. Un credincios regenerat este plin de dragoste fata de semenii sai, traieste spre slava lui Dumnezeu, nu spre propria glorificare si experimenteaza o unire cu Hristos care se manifesta in exterior prin evlavie, smerenie, rabdare, si un duh de ascultare in implinirea Cuvintului. Pe scurt, el este “o noua creatie” destinata sa traiasca in prezent ca o anticipare si proclamare a frumusetii veacului care va veni.

In carticica sa intitulata Nasterea din nou, Menno Simons a scris:
“Regenerarea, despre care vom vorbi in continuare, este o tema din Cuvintul Domnului care trebuie lamurita tuturor convertitilor. Ea este o lucrare a Duhului Sfint si urmareste sa aseze in cel credincios o viata evlavioasa.

Prin nasterea fireasca, fiecare om se trage din Adam si mosteneste de la el o natura inrobita poftelor carnii, impotrivitoare fata de Dumnezeu, surda si oarba fata de lucrurile divine si incapatinata in necredinta. Daca nu este reinnoit omul care poseda o astfel de natura ramine sub condamnarea mortii vesnice. Iata de ce te chemam si pe tine iubitul nostru cititor sa vii la Hristos pentru a fi nascut din nou si pentru a mosteni viata vesnica. Caci numai cei reinnoiti pot trai o viata noua, in Hristos; caci doar ei au primit o inima si un duh nou. Inainte erau lumesti, condusi de firea paminteasca, dar acum sint ceresti, insufletiti de legea Duhului. Acum ei nu mai traiesc asemenea celui dintii Adam, ci asemenea ultimului Adam, Isus Hristos. Faptura lor se schimba zilnic, din slava in slava, dupa chipul si asemanarea Celui ce i-a mintuit. Gindurile Lui devin gindurile lor si ajung si ei sa-si rastigneasca trupul poftelor pacatoase ingropindu-l prin credinta in moartea Domnului, inviind apoi cu El la o viata noua, nesupusa pacatului. Cei credinciosi sint asezati astfel de Duhul Sfint
in trupul fara pata al Bisericii, devenind madulare alaturi de toti credinciosii din adunare. Ei se imbraca cu Hristos si au dovada lucrarii launtrice a Duhului Sfint in roada faptelor lor evlavioase; traiesc in teama sfinta fata de Dumnezeu, cautind intotdeauna sa faca numai ceea ce este spre slava lui Dumnezeu si spre mintuirea celorlalti. Astfel de oameni nu cauta sa se razbune, caci ei au parasit ura cautind sa faca bine celor ce le fac rau si iubindu-i pe aceia care-i dusmanesc. Cei innnoiti de Dumnezeu se leapada de lacomie, de mindrie, de lux, de betie, de curvie, de invidie, de minciuna, de inselatorie, de cearta, de dusmanie si de orice fel de idolatrie.

Parasind lumea poftelor destrabalate si nesatioase, ei staruiesc in cercetarea Cuvintului ziua si noaptea, bucurindu-se de bine si intristindu-se pentru rau, contribuind la eliberarea celor aflati in inchisori, vizitindu-i pe cei bolnavi, mingiindu-i pe cei intristati, indreptindu-i pe cei rataciti, si fiind intotdeauna gata, dupa pilda Stapinului lor, sa-si dea chiar si viata pentru frati.

Purtarea lor este o marturie pentru Evanghelie, da al lor este da si nu al lor este nu. Vorbirea lor este dreasa cu sare, iar dorinta lor este sa faca intotdeauna ceea ce este spre cinstirea lui Hristos si spre binele altora. Cetatenia lor este in ceruri. Constitutia lor este Scriptura. Iar Capetenia lor este si Marele Preot care le inlesneste intrarea in Templul Dumnezeului cel viu.” (Opere complete, I, pp.169-171).

In comentariul sau la 1 Petru 3:21, acelasi autor scrie:

“In acest text, Petru ne invata despre importanta botezului launtric prin care este spalat omul de pacate. Botezul de afara, in apa, nu ne poate spala de pacate. El este numai marturia unei lucrari pe care a facut-o deja Duhul lui Dumnezeu in inimile noastre. Oricine se spala doar pe afara nu poate ajunge in ceruri. Apa acestui pamint nu are nici o valoare pentru cer. Botezul in apa nu este nimic, daca mai intii cineva n-a trecut prin botezul facut de Duhul Sfint.

Sigiliul pecetluirii noastre pentru vesnicie este lucrarea Duhului Sfint. Botezul este doar semnul exterior al acesteia, o ascultare de o porunca a Domnului si o exprimare publica a faptului ca noi am murit fata de lumea pacatului si ne-am ridicat prin pocainta la o viata noua, asezata pe temelia invierii Domnului Isus.” (Idem, II, p.226)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: