Home » Subcapitole » Alegerea

Alegerea

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 10 other followers

Advertisements

Noul Testament ne spune in citeva locuri faptul ca Dumnezeu i-a ales pe crestini si i-a predestinat (“hotarit mai dinainte”) prin vointa Lui suverana ca sa primeasca viata vesnica. Apostolul Pavel exclama:

“Binecuvintat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvintat cu tot felul de binecuvintari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce in dragostea Lui, ne-a rinduit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Sau, pe care ni L-a dat in Prea iubitul Lui” (Efes. 1:3-6).

Dumnezeu are in lumea de azi “alesi”. Iata ce a spus Domnul Isus, anuntindu-le ucenicilor vremurile grele care vor veni:

“Si daca zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scapa; dar din pricina celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate. Atunci daca va va spune cineva: “Iata Hristosul este aici, sau acolo” sa nu-l credeti. Caci se vor scula Hristosi mincinosi si prooroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pina acolo incit sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi” (Mat. 24:22-24).

Iar in legatura cu revenirea Sa, Domnul a spus:

“Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului, toate semintiile pamintului se vor boci, si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava. El va trimete pe ingerii Sai cu trimbita rasunatoare, si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vinturi, de la o margine a cerurilor pina la cealalta” (Mat. 24:30- 31).
Invatindu-i pe ucenici cum sa staruiasca in rugaciune, Domnul le-a zis:

“Si Dumnezeu nu va face dreptate alesilor Lui, care striga zi si noapte catre El, macar ca zaboveste fata de ei?” (Luca 18:7)

Apostolul Pavel ii numeste adeseori pe crestini “alesi” ai Domnului:

“Cine va ridica pira impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care ii socoteste neprihaniti!” (Rom. 8:33)

“Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blindete, cu indelunga rabdare” (Col. 3:12).

Pavel aminteste despre cei alesi si atunci cind se prezinta pe sine:

“Pavel, rob al lui Dumnezeu, si apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinta alesilor lui Dumnezeu si cunostinta adevarului, care este potrivit cu evlavia” (Tit 1:1).

Petru ii numeste pe crestinii dintre evrei “alesi”:

“Petru, apostol al lui Hristos, catre alesii care traiesc ca straini imprastiati prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia si Bitinia” (1 Petru 1:1).

In cea dintii epistola catre cei din Tesalonic, Pavel scrie:

“Stim, frati prea iubiti de Dumnezeu, alegerea voastra…” (1 Tesal. 1:4).

Petru foloseste aceeasi terminologie cind scrie:

“De aceea, fratilor, cautati cu atit mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta nu veti aluneca niciodata. In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mintuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 1:10-11).

Petru mai foloseste si un alt termen din limba greaca cu semnificatia de “alesi impreuna”: “Biserica aleasa cu voi, care este in Babilon, va trimite sanatate” (1 Petru 5:13).

Un alt termen folosit de Pavel pentru a denumi “alegerea” se gaseste in cea de a doua epistola catre Tesaloniceni:

“Noi insa, frati prea iubiti de Domnul, trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, caci de la inceput Dumnezeu v-a ales pentru mintuire, in sfintirea Duhului si credinta adevarului. Iata la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastra, ca sa capatati slava Domnului nostru Isus Hristos” (2 Tesal. 2:13, 14).

Capitolul 8 din epistola catre Romani este singura ocazie in care Pavel aranjeaza procesul mintuirii intr-o serie de etape distincte:

“De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sint chemati dupa planul Sau. Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarit mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intii nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a hotarit mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti i-a si proslavit” (Rom. 8:28-30).

Apostolul vorbeste despre aceeasi “hotarire mai dinainte” si in epistola catre Efeseni:
“Ne-a rinduit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voiei Sale”.

“In El am fost facuti si mostenitori, fiind rinduiti mai dinainte, dupa hotarirea Aceluia care face toate dupa sfatul voiei Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos” (Efes. 1:5, 11-12).

Probabil ca cel mai evident exemplu de “alegere” sau predestinare il gasim in comentariul evenimentelor intimplate dupa predica rostita de Pavel in Antiohia Pisidiei:

“Neamurile se bucurau cind au auzit lucrul acesta si preamareau Cuvintul Domnului. Si toti cei ce erau rinduiti sa capete viata vesnica, au crezut” (Fapte 13:48).

Cuvintul “rinduiti” mai apare si in Romani 13, cind Pavel vorbeste despre ascultarea fata de stapinire:

“Oricine sa fie supus stapinirilor celor mai inalte; caci nu este stapinire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapinirile care sint, au fost rinduite de Dumnezeu” (Rom. 13:1).

Este clar ca Scriptura prezinta mintuirea ca pe un proces initiat de Dumnezeu. Nici un om n-ar putea fi mintuit, daca Dumnezeu n-ar fi facut posibil acest lucru. In acelasi timp, Biblia ne prezinta si cealalta fata a monedei, spunindu-ne ca oamenii sint in intregime responsabili daca primesc sau nu mintuirea. Chiar in pasajul despre care am vorbit mai sus, cu ocazia predicii rostite de Pavel in Antiohia Pisidiei, gasim scris:

“Pavel si Barnaba le-au zis cu indrazneala: “Cuvintul lui Dumnezeu trebuia vestit mai intii voua; dar fiindca ca voi nu-l primiti, si singuri va judecati nevrednici de viata vesnica, iata ca ne intoarcem spre Neamuri” (Fapte 13:46).

Este clar ca textul ne prezinta posibilitatea de a “zadarnici” planul lui Dumnezeu in ce priveste mintuirea personala. Dumnezeu nu distruge vointa libera a omului. Cartea Faptele Apostolilor ni-l prezinta pe Felix, dregator roman, tulburat si miscat launtric de cuvintele Evangheliei vestite de Pavel, dar refuzind in acelasi timp sa-L accepte pe Hristos (Fapte 24:25). Iar Luca ne spune ca, prin necredinta lor “Fariseii si invatatorii Legii au zadarnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul 
lui (Ioan)” (Luca 7:30).

Ori de cite ori cineva asculta Evanghelia Domnului Isus si este convins de pacatosenia lui prin lucrarea tainica a Duhului Sfint, in launtrul sau se da o lupta pe viata si pe moarte. Inima lui sta in cumpana intre a-L accepta pe Hristos sau a I se impotrivi. Daca Il respinge pe Domnul Isus, constiinta lui ii va fi de-a pururi martora ca a facut-o cu buna stiinta si isi va purta propria vinovatie. Dar daca Il accepta pe Hristos ca Domn, cu trecerea anilor si cu cresterea in intelegerea duhovniceasca va ajunge sa-si dea seama ca hotarirea lui nu a fost in intregime “a lui”, ci a fost produsa de influenta iubitoare si binefacatoare a “alegerii divine”. Crestinii maturi au toti convingerea ca Dumnezeu a fost Acela care le-a iesit in cale si i-a oprit din drumul spre pierzare.

Exista in Biblie instante in care, limitata noastra pricepere ne poate impinge inspre concluzia ca Dumnezeu a favorizat anumite neamuri in defavoarea altora. Iata de exemplu relatarea din cartea Faptele Apostolilor capitolul 16. Aici ni se spune ca Duhul Sfint i-a oprit pe apostoli sa mearga inspre tarile Asiei si i-a calauzit printr-o vedenie de noapte sa treaca cu Evanghelia inspre Europa:

“Fiindca au fost opriti de Duhul Sfint sa vesteasca Cuvintul in Asia, au trecut prin tinutul Frigiei si Galatiei. Ajunsi linga Misia, se pregateau sa intre in Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. … Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta in picioare si i-a facut urmatoarea rugaminte: “Treci in Macedonia, si ajuta-ne!” (Fapte 16:6-9).

In chiar cea dintii cetate a Macedoniei ii astepta parca un grup de femei adunate la rugaciune si una dintre ele, numita Lidia, “vinzatoare de purpura din Tiatira”, a fost cel dintii rod al Europei pentru Hristos.

Biblia nu comenteaza si nu cauta sa justifice hotaririle lui Dumnezeu. In suveranitatea Sa, Dumnezeu este liber sa faca si sa duca la indeplinire planuri pe care noi nu le putem deocamdata pricepe. Avem toata convingerea insa ca intr-o buna zi, in harul Sau nesfirsit, Dumnezeu ni le va lamuri pe toate si atunci se va implini cuvintul: “intelepciunea a fost gasita dreapta de toti copiii ei” (Mat. 11:19; Luca 7:35).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: